11/06/2026
Salut și felicit inițiatorii modificării prin care avocații pot deveni administratori de firme. Era o interdicție care nu mai aparținea acestui secol — una dintre multele prevederi pe care Legea avocaturii le poartă încă din inerție. Eliminarea ei este un pas firesc și binevenit. Și totuși, dincolo de meritul acestui gest, nu pot trece cu vederea o întrebare mai profundă: nu ce se modifică ar trebui să ne preocupe, ci cm — punctual, fragmentat și, nu de puține ori, în ritmul unor interese conjuncturale.
Faptul că în ultimii ani Legea avocaturii a suferit numeroase intervenții izolate demonstrează un lucru simplu, dar revelator: există putere și susținere parlamentară pentru a o modifica ori de câte ori se dorește cu adevărat. Întrebarea, pusă cu tot respectul, devine atunci inevitabilă — de ce apasă Uniunea Națională a Barourilor frâna unei revizuiri reale, structurale, care să aducă în sfârșit această lege la zi? Pentru că, observ cu părere de rău, viteza cu care se mișcă lucrurile pare să depindă mai puțin de importanța temei și mai mult de cine are interesul ca ea să avanseze.
Permiteți-mi câteva exemple, oferite în spirit constructiv. Cvorumul pentru adunarea generală a Baroului București a fost ajustat prompt — astfel încât să nu existe riscul ca alegerile pentru funcția de decan să nu fie validate. Nu a fost pentru cine s-a pregătit...
În același timp, orice propunere de bună-credință de modificare ori de revizuire a legii este trimisă la comisii, analizată la comisii și, în cele din urmă, "parcată" acolo. Anul viitor vor avea loc alegeri pentru funcția de președinte al Uniunii; ar fi fost momentul potrivit pentru a tranșa, definitiv și senin, chestiunea mandatelor. Câtă vreme UNBR este uniunea barourilor, iar barourile au mandate limitate la două, este firesc ca toate funcțiile — președinte, vicepreședinți, consilieri UNBR sau membri ai Comisiei Permanente— să fie, la rândul lor, limitate la două mandate, încât nimeni să nu fie tentat să se eternizeze într-o funcție. Tot astfel, președintele ar merita să fie ales de Congres, expresia largă a profesiei, nu de un Consiliu de puțin peste 100 de membri. Mai sunt și alte exemple — însă nu este nici locul, nici momentul.
Spun toate acestea nu din afară, ci din interiorul profesiei și cu atașament față de ea. Am fost membru al Comisiei Permanente, secretar de stat în Ministerul Justiției, profesez de 21 de ani și am avut privilegiul de a fi ales cel mai tânăr decan din istoria profesiei. Tocmai de aceea cred, cu o convingere pe care anii nu au erodat-o, că reforma nu este o utopie, ci o chestiune de voință — iar absența ei nu este o fatalitate, ci o alegere.
Profesia de avocat nu poate rămâne prizoniera unei legi croite pentru o altă epocă. La trei decenii de la adoptarea ei, merită mai mult decât retușuri ocazionale prezentate drept progres: merită o revizuire integrală, transparentă și asumată. Uniunea Națională a Barourilor are nu doar dreptul, ci datoria de a conduce acest proces — nu de a-l amâna. Iar dacă alegerea va fi, din nou, amânarea, întrebarea nu va dispărea.
Se va auzi, dimpotrivă, tot mai limpede și din ce în ce mai multe voci din interiorul profesiei.
