27/01/2025
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a stabilit astazi că nu este suficientă constatarea prezenței în corp a unei substanțe psihoactive, pentru ca fapta sa constituie infractiune, ci este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
„În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei”, a decis ÎCCJ.
𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟐𝟓 - 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 sesizările formulate de Curtea de Apel Braşov - Secţia penală în dosarul nr. 2769/338/2022, respectiv Curtea de Apel Cluj - Secţia penală și de minori în dosarul nr. 2889/219/2022, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
„În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea cerinţei esenţiale preexistente ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacităţii de a conduce fiind prezumată absolut ori dacă această prezumţie este una relativă, putând fi combătută prin mijloace de probă ştiinţifice potrivit cărora, în ciuda prezenţei substanţelor psihoactive într-o concentraţie minimală, persoana nu se află sub influenţa substanţelor psihoactive, cu afectarea capacităţii de a conduce autovehicule pe drumurile publice?”
„Dacă dispoziţia “aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive”, din cuprinsul infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?”
şi stabileşte următoarele:
În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din Codul penal, pentru realizarea condiţiei esenţiale ataşată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influenţa unor substanţe psihoactive, este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟐𝟔 - 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 sesizarea formulată de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept „În cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, banii daţi cu dobândă, ca îndeletnicire, intră în categoria bunurilor supuse măsurii de siguranţă a confiscării speciale, conform art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, sau obiect al acestei măsuri de siguranţă poate să îl constituie doar dobânda obţinută prin săvârşirea infracţiunii, potrivit art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal” și stabilește că:
În cazul infracțiunii de camătă, incriminată de art. 351 din Codul penal, confiscarea specială poartă doar asupra dobânzii obținute prin săvârșirea infracțiunii, inclusiv când aceasta este cuprinsă în sumele ulterior împrumutate și se dispune conform art. 112 alin. (1) lit. e) din Codul penal.
Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
