04/06/2026
Transparența salarială: între obligație legală, exercițiu de echitate și test de maturitate organizațională
Transparența salarială este unul dintre subiectele care va schimba, în mod real, modul în care angajatorii își construiesc politicile de remunerare, recrutare și promovare.
La nivel european, Directiva (UE) 2023/970 are ca obiectiv consolidarea principiului egalității de remunerare între femei și bărbați pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de valoare egală. În România, este important de precizat că nu discutăm încă despre o lege intrată în vigoare, ci despre un proiect de lege care urmărește transpunerea Directivei în legislația națională.
Cu toate acestea, direcția este clară: angajatorii vor trebui să fie mult mai atenți la modul în care stabilesc, comunică și justifică diferențele salariale.
Una dintre cele mai vizibile schimbări va apărea încă din etapa de recrutare. Angajatorii vor trebui să comunice candidaților nivelul salarial sau intervalul salarial aferent postului, fie în anunțul de angajare, fie înainte de interviu. În același timp, solicitarea istoricului salarial al candidatului nu va mai fi permisă.
Această modificare este importantă pentru că mută discuția de la „cât ai câștigat înainte?” la „care este valoarea acestui post în organizația noastră?”. Este o schimbare de perspectivă care poate reduce perpetuarea unor diferențe salariale vechi, nejustificate sau generate de negocieri individuale succesive.
Pentru salariați, noile reguli vor aduce drepturi suplimentare de informare. Aceștia vor putea solicita informații privind propriul nivel de remunerare, nivelurile medii de remunerare pentru lucrători care prestează aceeași muncă sau muncă de valoare egală, precum și criteriile utilizate pentru stabilirea și evoluția salariilor.
Pentru angajatori, însă, provocarea nu se oprește la comunicare.
Adevărata dificultate va fi justificarea diferențelor salariale. Nu va fi suficient ca două persoane să aibă funcții diferite în organigramă sau coduri COR diferite. La fel cm nu va fi suficient ca două persoane să aibă aceeași denumire de post pentru a concluziona automat că prestează muncă egală sau de valoare egală.
Ceea ce va conta este substanța muncii: responsabilitățile efective, competențele necesare, nivelul de autonomie, complexitatea activității, performanța, experiența, impactul în organizație și orice alte criterii obiective, neutre și documentate.
Transparența salarială nu înseamnă că toți salariații trebuie să fie plătiți la fel. Diferențele salariale pot exista și pot fi perfect legitime. Problema apare atunci când aceste diferențe nu pot fi explicate, nu sunt susținute de criterii clare sau nu au fost niciodată documentate.
De aceea, pentru companii, perioada de dinaintea intrării în vigoare a viitoarei legi ar trebui folosită pentru o analiză internă serioasă:
–există grile salariale clare?
–sunt criteriile de remunerare documentate?
–fișele de post reflectă realitatea activității?
– diferențele de salariu pot fi explicate prin experiență, performanță, responsabilitate sau competențe?
– bonusurile și beneficiile sunt acordate pe criterii obiective?
– există o procedură internă prin care salariații pot primi informațiile la care vor avea dreptul?
Directiva aduce și obligații de raportare pentru angajatorii care depășesc anumite praguri de personal, precum și mecanisme de aplicare care pot avea un impact semnificativ: posibilitatea solicitării de despăgubiri, sancțiuni administrative și, în anumite situații, inversarea parțială a sarcinii probei.
Cu alte cuvinte, angajatorul va trebui să fie pregătit nu doar să afirme că diferențele salariale sunt justificate, ci să și demonstreze acest lucru prin documente, politici interne și criterii obiective.
Transparența salarială nu este doar despre salarii. Este despre încredere, predictibilitate și responsabilitate. Este despre trecerea de la practici informale, construite în timp prin negocieri individuale și excepții, la sisteme clare, coerente și verificabile.
Pentru angajați, înseamnă acces la informații și protecție împotriva unor diferențe salariale nejustificate.
Pentru angajatori, înseamnă o obligație de ordine internă: să știe ce plătesc, de ce plătesc astfel și cm pot explica diferențele.
Iar întrebarea esențială nu va mai fi doar „care este salariul?”, ci:
„Putem justifica, obiectiv și documentat, de ce acest salariu este diferit de altul?”
Până la adoptarea legii naționale, vorbim încă despre un proiect. Dar companiile care așteaptă publicarea legii pentru a începe analiza internă ar putea descoperi că transparența salarială nu se implementează peste noapte.
Ea se construiește din timp, cu politici clare, criterii reale și documente care reflectă ceea ce se întâmplă efectiv în organizație.
- Autor cons. jur. Doris Waari