26/09/2017
SFÂNTUL APOSTOL ŞI EVANGHELIST IOAN (26 sept.)
Originar din Betsaida Galileii, Ioan L-a cunoscut pe Iisus în vreme ce se afla la pescuit pe marea Tiberiadei, împreună cu tatăl său, Zevedeu, şi cu fratele mai mare, Iacob. Atunci Iisus i-a chemat pe amândoi, zicându-le: „Iacob şi Ioan, veniţi după mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni.” Părăsind corabia şi pe tatăl lor, au mers după Iisus, devenindu-I ucenici.
Iniţial a fost ucenic al lui Ioan Botezătorul, fiind apoi convins de acesta să-L urmeze pe Iisus. A fost cel mai tânăr dintre cei doisprezece apostoli, trăind vreme îndelungată, până spre sfârşitul primului secol. Era atât de apropiat de Iisus, încât se caracterizează pe sine prin sintagma: „ucenicul pe care îl iubea Iisus” (In. 21, 20). Este cel care la Cina cea de Taină s-a rezemat pe pieptul lui Iisus. Mântuitorul a avut atâta încredere în el încât, răstignit fiind pe cruce, i-a încredinţat-o pe Preacurata Sa Maică.
Potrivit Tradiţiei, după moartea Maicii Domnului a mers la Efes, în Asia, propovăduind acolo credinţa cea adevărată. Din porunca împăratului Domiţian (81-96) a fost surghiunit în insula Patmos, unde a vieţuit vreme îndelungată. Acolo a scris Evanghelia a patra, cele trei epistole ale sale şi Apocalipsa, ultima carte a Noului Testament. După moartea persecutorului său, Ioan s-a întors la Efes unde, rânduind episcopi şi preoţi, i-a învăţat să păzească turma lui Hristos şi să o conducă spre mântuire.
Fericitul Ieronim mărturiseşte că sfântul Ioan, ajuns la adânci bătrâneţi, cerea să fie adus la adunările creştinilor, unde se mulţumea să repete mereu: „Fiilor, iubiţi-vă unii pe alţii!” Când ascultătorii îl întrebau de ce repetă aceleaşi cuvinte, el le răspundea: „Aceasta este porunca Domnului. Împliniţi-o şi este de ajuns.” A murit în pace, în al treilea an al împărăţiei lui Traian (aproximativ 100), după ce a ieşit nevătămat dintr-un cazan plin cu untdelemn încins.
