03/07/2024
Acceptarea moştenirii
Libertatea acceptării moştenirii
Art. 1.106 Cod civil
Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine.
✅Persoanele care pot accepta moştenirea
a) Moştenitorii legali. În cadrul moştenirii legale, calitatea de subiect al dreptului de opţiune aparţine tuturor persoanelor cu vocaţie generală (eventuală) la moştenire, iar nu numai celor cu vocaţie concretă (utilă). Cu alte cuvinte, dreptul de opţiune aparţine şi trebuie să fie exercitat nu numai de către succesibilii chemaţi în primul rând să moştenească (de exemplu, rudele din clasa I de moştenitori), dar şi de către succesibilii subsecvenţi (de exemplu, rude din clasa a II-a), fără să aştepte exercitarea opţiunii din partea moştenitorilor în rang preferat. Soluţia se impune întrucât moştenitorii în rang preferat ar putea renunţa la moştenire în ultimele zile ale termenului de opţiune succesorală de un an, astfel încât succesibilii subsecvenţi, aşteptând până în acest moment, ar risca stingerea vocaţiei succesorale. Bineînţeles, dacă moştenitorul în rang preferat acceptă moştenirea, îşi consolidează titlul de moştenitor şi anihilează efectele opţiunii exercitate de moştenitorii subsecvenţi, desfiinţând drepturile succesorale ale acestora.
b) Dreptul de opţiune aparţine nu numai moştenitorilor legali, dar şi legatarilor, pentru că – dacă vocaţia lor este universală sau cu titlu universal – dobândirea moştenirii implică şi suportarea pasivului (art. 1.114 alin. 2 NCC), astfel încât trebuie să aibă posibilitatea de a renunţa la moştenire. Iar legatarul cu titlu particular trebuie să aibă drept de opţiune deoarece – exercitarea lui implicând aprecieri de ordin moral – nimeni nu poate fi gratificat fără voie; în plus, în condiţiile art. 1.114 alin. 3 NCC şi legatarul poate răspunde pentru pasivul moştenirii, iar dacă legatul este cu sarcină implică şi interese patrimoniale. Pe de altă parte, numai prin exercitarea dreptului de opţiune, “notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament” şi redacta certificatul de legatar, potrivit dispoziţiilor legale (art. 79 şi 80 din Legea nr. 36/1995). Rezultă că toţi legatarii au drept de opţiune; voinţa unilaterală a testatorului nu poate constrânge niciun legatar să conserve dreptul dobândit prin moştenire şi, cu atât mai puţin, să suporte anumite obligaţii sau sarcini.
c) Creditorii succesibilului
Art. 1107: ,,Creditorii succesibilului pot accepta moştenirea, pe cale oblică, în limita îndestulării creanţei lor.”
✅ Actele cu semnificaţia acceptării tacite.✅
Legea nu stabileşte, în concret, care anume acte săvarşite de succesibil constituie manifestarea intenţiei de a accepta tacit moştenirea, mulţumindu-se să precizeze că actele de conservare, supraveghere şi de administrare provizorie nu valorează acceptare, dacă din imprejurările in care acestea s-au efectuat nu rezultă că succesibilul şi-a insuşit prin ele calitatea de moştenitor (art. 1.110 alin. 3 NCC), că actele de dispoziţie juridică privind o parte sau totalitatea drepturilor asupra moştenirii atrag acceptarea tacită a acesteia (art. 1.110 alin.1 NCC) şi că pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire (art. 1.110 alin. 2 NCC). În consecinţă, revine instanţelor judecătoreşti sarcina de a aprecia, în concret, de la caz la caz, dacă actul săvârşit de succesibil, în această calitate, reprezintă sau nu o acceptare tacită a moştenirii. Pentru corecta apreciere a semnificaţiei juridice a actului este util şi necesar să se facă distincţie între diferite categorii de acte după natura lor: acte (fapte) materiale, acte de dispoziţie, acţiuni în justiţie şi alte acte procedurale, acte de administrare definitivă.
Recomandare Avocatura.com: Specializările și Competențele profesionale, descrierea Activității și Datele de contact ale avocatului Ciobotaru Ana Maria Loredana
