24/01/2023
Jur să respect şi să apăr Constituţia şi legile ţării, drepturile şi libertăţile omului şi să exercit profesia de avocat cu cinste şi demnitate. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!
Acum 10 ani, tot în luna ianuarie, am depus jurământul pentru intrarea în profesia de avocat. Aveam emoții, iar eu și cei doi colegi ai mei care reușiseră să promoveze examenul, priveam cu uimire în jur. Prima mea delegatie a fost în Penitenciarul Botoșani, pentru un om cu un prenume frumos și nume de pasăre. Am intrat după porțile grele, m-au percheziționat și au verificat dacă nu dețin obiecte sau bunuri interzise. Eram stingherită de toată acea manifestare de forță, dar, la un moment dat, oamenii aceia mi-au spus pentru prima dată în viata mea, "doamna avocat". Mi s-au umplut ochii de lacrimi și am zâmbit, pentru că, aproape ca prin magie, nimic nu mai părea ca nefiind la locul lui. În camera de audieri, deținutul mi-a spus că semăn cu fata lui și, pentru un moment, m-am gândit că eu nu pot face asta. Nu contează că mi-am dorit de la 9 ani, deși nimeni din familia mea nu călcase vreodată într-o sala de judecată.
Primii mei bani au fost dintr-un dosar încredințat de maestra mea. Cu termopane albastre ca în Grecia. Am câștigat și îi rămân recunoscătoare pentru tot ceea ce m-a învățat...Port și acum, în instanță, roba de la ea, mai veche decât anii mei în lumea asta...
În 10 ani am întâlnit o mulțime de oameni. Am învățat de la toți, fie că mi-a plăcut sau nu de ei. Am avut momente când mi s-a părut că predic ca profetul în pustiu și momente când m-am bucurat că, și prin contribuția mea, viața unor oameni s-a schimbat în bine. Am văzut hoți cinstiți și frați capabili să uite de tot pentru o palmă de pământ. Cele mai frumoase forme de iubire și cele mai înverșunate răzbunări.
Am văzut răsăritul, sorbind dintr-o cafea infectă, cu polițiștii care au muncit ore în șir, înainte de a ajunge eu și am privit în ochi judecători-oameni care, în ciuda volumului cumplit de muncă, încercau să găsească adevărul și rostul în misiunea lor. Am văzut copii care suferă, doar pentru că s-au născut în familiile nepotrivite și părinți care s-au sacrificat pentru o viață mai bună...
Am plâns, am râs, am abandonat, m-am revoltat, încerc, și acum, să schimb lucrurile. Să fac, din lumea asta, un loc mai bun...
10 ani nu-s mulți, deși uzura e cumplită. Dar intru încă cu emotie în sala de judecata și ăsta e un mare câștig... Că n-am uitat că e despre oameni și despre adevăr. Și, mai ales, despre cinste și demnitate....