05/09/2026
"Pensie fără vechime? Ce se întâmplă cu anii munciți dacă angajatorul nu a plătit contribuțiile la stat
Angajații nu își pierd automat anii munciți, însă există o condiție importantă pentru ca perioada lucrată să fie recunoscută la stabilirea pensiei.
Declarația unui reprezentant al Casei de Pensii pentru Newsweek aduce o clarificare importantă pentru angajații ale căror firme au acumulat datorii la buget: perioada lucrată nu este ștearsă din vechime doar pentru că angajatorul nu și-a achitat contribuțiile sociale.
Legea pensiilor stabilește că, în cazul salariaților, stagiul contributiv se constituie pentru perioadele pentru care contribuția de asigurări sociale era datorată.
Pensie fără vechime? Ce se întâmplă cu anii munciți dacă angajatorul nu a plătit contribuțiile la stat
Cu alte cuvinte, angajatul nu ar trebui să suporte consecințele neplății unei obligații care îi revine angajatorului. Există însă o diferență importantă între neplata contribuțiilor și lipsa declarării muncii.
„În cazul în care firma nu a virat la stat dările obligatorii, persoana nu va fi prejudiciată la stabilirea pensiei, în sensul că noi recunoaștem vechimea, chiar dacă nu s-au virat contribuțiile”, a explicat un reprezentant al Casei de Pensii.
Afirmația trebuie privită în contextul noii legislații privind sistemul public de pensii. Legea nr. 360/2023 definește stagiul de cotizare contributiv ca perioada pentru care s-au datorat contribuții de asigurări sociale la sistemul public de pensii.
Pentru salariați, obligația privind reținerea și plata contribuției revine angajatorului, iar legea include în stagiul contributiv perioadele pentru care contribuția era datorată.
Angajatorul nu plătește, angajatul nu pierde automat vechimea
Situația poate fi întâlnită, de exemplu, atunci când o companie are probleme financiare și ajunge să acumuleze restanțe către bugetul de stat.
Salariatul continuă să muncească, primește un salariu și figurează ca angajat, însă societatea nu își achită la timp toate obligațiile fiscale.
Într-un asemenea caz, problema datoriilor aparține angajatorului, nu salariatului.
Legea nr. 360/2023 prevede, la articolul 39, că stagiul de cotizare contributiv se constituie din perioadele pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat de către asigurat și, după caz, de către angajator.
Este un aspect esențial. Pentru un salariat cu contract de muncă, simplul fapt că angajatorul nu și-a achitat datoria către stat nu înseamnă, automat, că lunile în care persoana a lucrat dispar din istoricul său de cotizare.
Prin urmare, dacă o persoană a lucrat legal timp de un an, iar firma a declarat obligațiile aferente, dar nu a virat efectiv banii la buget, acea perioadă nu ar trebui tratată ca și cm salariatul nu ar fi muncit.
Ea se pune la vechimea în muncă.
De ce salariatul este protejat?
Logica este simplă: angajatul nu controlează conturile firmei și nici momentul în care societatea își achită obligațiile fiscale.
Un salariat poate avea contribuția calculată și reținută din venitul său, în timp ce angajatorul nu virează mai departe suma către buget. Într-o asemenea situație, ar fi injust ca angajatul să piardă luni sau ani de cotizare din cauza unei conduite asupra căreia nu are control.
Tocmai de aceea, cadrul legislativ actual face diferența între obligația care îi revine angajatorului și dreptul salariatului de a-i fi recunoscută perioada în care a fost asigurat.
Legea definește „asiguratul” inclusiv ca persoana pentru care angajatorul este obligat să rețină și să plătească contribuția de asigurări sociale.
Aici apare una dintre cele mai importante nuanțe.
În limbajul de zi cu zi, oamenii folosesc termenul „vechime” pentru mai multe lucruri: perioada în care au lucrat, stagiul necesar pentru pensionare și elementele care intră în calculul cuantumului pensiei.
Așadar, răspunsul scurt la întrebarea „se șterge vechimea dacă firma nu plătește contribuțiile?” este nu, nu automat.
Dar dacă firma nu a declarat deloc angajatul?
Aici situația este diferită și mult mai complicată. Una este ca angajatorul să fi declarat veniturile și obligațiile fiscale, dar să nu fi plătit banii la termen, și alta este ca munca să nu fi fost declarată.
În prima situație există o obligație fiscală identificabilă: angajatorul datorează contribuțiile, însă are restanțe.
În cea de-a doua, autoritățile pot să nu aibă în evidențe perioada respectivă în forma necesară pentru valorificarea ei la pensie.
De aceea, salariații trebuie să verifice dacă perioadele lucrate apar în evidențele oficiale. O problemă privind plata efectivă a unei datorii a angajatorului nu trebuie confundată cu o perioadă de muncă nedeclarată.
Ce contează la stabilirea pensiei?
Legea pensiilor face o distincție importantă între perioada de cotizare și modul în care se calculează punctajul.
Potrivit Legii nr. 360/2023, punctajul lunar este calculat prin raportarea câștigului brut lunar sau, după caz, a venitului lunar asigurat care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Prin urmare, afirmația potrivit căreia „nu vei fi prejudiciat” trebuie înțeleasă în primul rând prin prisma recunoașterii stagiului de cotizare.
Nu este corect să se spună simplist că orice situație în care angajatorul are datorii la stat conduce automat la pierderea punctajului sau la micșorarea pensiei.
Pentru calcul trebuie analizate veniturile și contribuțiile declarate, precum și modul în care acestea sunt înregistrate în evidențele sistemului public de pensii.
Cu alte cuvinte, neplata contribuției de către angajator și lipsa evidenței privind salariul sau perioada lucrată sunt probleme diferite.
Cine trebuie să recupereze banii de la angajator?
Salariatul nu trebuie să devină colectorul datoriilor firmei. Dacă societatea are contribuții neachitate, problema recuperării creanțelor fiscale îi privește pe angajator și autoritățile fiscale.
Salariatul trebuie să poată demonstra că a avut raportul de muncă și că pentru perioada respectivă contribuțiile erau datorate.
În cazul în care există neconcordanțe între situația reală și datele din evidențele autorităților, persoana interesată poate solicita verificarea și corectarea situației.
Cel mai important lucru este ca salariatul să nu aștepte până în momentul pensionării pentru a descoperi eventualele probleme.
Evidența stagiului poate fi verificată prin intermediul serviciilor puse la dispoziție de Casa Națională de Pensii Publice (CNPP).
Pentru perioadele de după 31 martie 2001, calcularea stagiului se face pe baza datelor privind perioadele pentru care se datorează contribuții, iar CNPP are proceduri tehnice pentru determinarea stagiului realizat.
Dacă o persoană observă că o perioadă în care a lucrat nu apare în evidențe sau apare cu date greșite, este recomandată clarificarea situației cât mai devreme.
Documentele de care poate avea nevoie un salariat pot include contractul individual de muncă, acte adiționale, fluturași de salariu, adeverințe de venit și alte documente care pot demonstra raportul de muncă și veniturile realizate.
Ce spune, de fapt, noua lege
Un element important al noii legislații este formularea din articolul 16, potrivit căreia constituie stagiu de cotizare perioadele de timp pentru care asigurații datorează și/sau plătesc contribuții de asigurări sociale în sistemul public de pensii.
Această formulare explică de ce declarația reprezentantului Casei de Pensii nu este doar o interpretare informală, ci trebuie analizată în raport cu textul Legii nr. 360/2023.
În același timp, legea face o distincție pentru persoanele asigurate pe baza unui contract de asigurare socială. În cazul acestora, regulile privind constituirea stagiului pot presupune plata efectivă a contribuțiilor.
Normele de aplicare precizează, de asemenea, că pentru anumite categorii de persoane asigurate prin contract social stagiul se determină în funcție de sumele plătite.
Prin urmare, nu toate situațiile în care există contribuții neachitate sunt identice. Pentru un salariat cu contract individual de muncă, însă, faptul că angajatorul are restanțe la plata contribuțiilor nu înseamnă, prin el însuși, că anii lucrați sunt șterși.
Mesajul transmis de reprezentantul Casei de Pensii este important tocmai pentru că răspunde unei temeri frecvente: ce se întâmplă cu anii de muncă dacă firma nu și-a plătit contribuțiile?
Dacă munca a fost legal declarată, perioada pentru care contribuțiile erau datorate nu dispare pur și simplu din stagiul de cotizare doar pentru că angajatorul nu și-a achitat datoria către stat. "
