10/05/2024
Biroul nostru a înregistrat un succes recent într-un litigiu privind ajutoare de stat.
Clientul nostru activează în sectorul de panificație și a participat la programul de acordare de granturi pentru capital de lucru destinate beneficiarilor din domeniul industriei agroalimentare. Schema ajutorului de stat în cauză este reglementată prin O.U.G nr. 61/2022 respectiv prin Ordinul nr. 963/2022 privind aprobarea procedurii de implementare a măsurii.
Aplicația clientului nostru a fost respinsă în etapa evaluării administrative și a eligibilității în urma semnării contractului de acordare a ajutorului de stat pe motiv că acesta nu a dovedit îndeplinirea condiției de eligibilitate privind păstrarea sau suplimentarea numărului de salariați pe o perioadă de cel puțin 6 luni după primirea grantului. În opinia autorității, aplicantul a încălcat prevederile procedurii deoarece a încărcat în aplicația IMMRecover un registru de evidență a salariaților generat cu ajutorul unei aplicații de contabilitate și nu cu ajutorul aplicației Revisal a ITM-ului, astfel cm prevedea procedura. Nefiind depus documentul solicitat prin procedură, autoritatea a considerat că nu poate verifica numărul salariaților aplicantului în vederea stabilirii dacă acesta va păstra sau suplimenta acest număr pe viitor. Ca urmare, aceasta a emis o decizie prin care a dispus rezilierea contractului de acordare a ajutorului de stat.
În urma respingerii plângerii prealabile, biroul nostru a formulat o acțiune în instanță prin care a solicitat anularea deciziei de respingere a grantului și obligarea autorității la plata ajutorului de stat. Tribunalul Hunedoara a admis acțiunea și a reținut pe deplin argumentele noastre în sensul că exercitarea dreptului de reziliere trebuie să fie exercitat cu observarea principiului proporționalității. Atâta timp cât nu au existat diferențe de fond între registrul general de evidență a salariaților generat de aplicația de contabilitate și registrul general de evidență a salariaților generat din Revisal, rezilierea contractului a reprezentat o măsură excesivă deoarece s-a acordat prioritate unui aspect de formă în dauna celui de fond. Din moment ce aplicatul a respectat condițiile de fond pentru acordarea finanțării- și astfel scopul măsurii a fost atins- autoritatea a dat dovadă de un formalism excesiv iar sancțiunea a reprezentat un exces de putere.
Soluția a fost menținută în recurs de către Curtea de apel Alba.