20/10/2026
Am făcut o scurtă analiză a principalelor preocupări generate de proiectul B563/2026 și modificările propuse în sfera redactării contractelor.
„Dragilor, realitatea este că de cele mai multe ori pe nimeni nu interesează ce contracte încheiem noi. Majoritatea contractelor sunt într-atât de insignifiante încât legea nici nu impune o formă (scrisă sau autentică), fiind suficient acordul de voințe al părților.
De exemplu, mergi la piață, ai dat banu’, ți-ai luat cartofu’. Ăla e un contract. Sau dacă nu mergi la piață, mergi la coffeeshop-ul de pe colț, unde îți iei o matcha. Și ăla e un contract. Dacă primești bon fiscal e bine, ai și un document fiscal care printre altele confirmă vânzarea, dacă nu primești, s-a făcut un pic de evaziune, dar nu-i nimic, în ceea ce te privește vânzarea e oricum valabilă, că doar n-o veni cineva să-ți ia matcha-ul de mână.
Sau coffeeshop-ul când comandă pe whatsapp boabe de cafea de la o prăjitorie („Sal, am nevoie de un sac de Ethiopia și unul de Guatemala, ți le plătesc sapt viitoare Ms”). Și ăla e un contract, prăjitoria livrează, încasează banii și emite o factură”.
S-a răspândit rapid ideea că UNBR urmărește să impună cu forța redactarea tuturor contractelor de către avocat. Am citit destule bazaconii pe acest...