Cabinet de Avocat Moș Dan Cristian

Cabinet de Avocat Moș Dan Cristian „Legea nu e decât o probă a unei părți din drept; ea nu e dreptul însuși.” Nicolae Titulescu

Sunt avocat specializat în domeniul dreptului penal al afacerilor și ofer consultanță și asistență juridică în cazul infracțiunilor economice – evaziune fiscală, spălare de bani, delapidare, înșelăciune, fraudarea fondurilor europene, dar și în cazul infracțiunilor de corupție sau crimă organizată. Asist și reprezint clienți persoane fizice sau juridice atât în faza de urmărire penală, cât și în f

aza de judecată (cameră preliminară, fond, apel sau căi extraordinare de atac). Experiența profesională mă recomandă și în domeniului dreptului societar, privind înființarea, funcționarea curentă, cesiunea de părți sociale, excludere asociați, dizolvarea, lichidarea, fuziunea și divizarea societăților, precum și înființarea organizațiilor non-profit (asociații și fundații).

În domeniul dreptului fiscal ofer consultanță privind taxele și impozitele de orice natură, TVA, accize, oferind de asemenea soluții fiscale optime la problemele clienților. Ca mediator, gestionez și soluționez conflicte din domeniul dreptului penal pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală. Pentru toate celelalte conflicte de natură penală, se poate media doar latura civilă, relativ la daunele morale / materiale. Gestionez și soluționez conflicte și din domeniul dreptului societar, contracte, asigurări, proprietate intelectuală, protecția consumatorului, dreptul muncii sau familiei. Ca practician în insolvență ofer consultanță în domeniul insolvenței, gestionez proceduri de reorganizare judiciară, lichidare judiciară și voluntară, precum și ofer orice alte servicii legate direct sau indirect de procedura insolvenței.

28/02/2026

Soluție de clasare pentru infracțiunile de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă și ucidere din culpă.

Printr-o ordonanță de dată recentă, procurorul de caz din cadrul unei unități de parchet din Județul Cluj, a dispus clasarea cauzei față de suspecta societate pentru săvârșirea infracțiunilor de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă și ucidere din culpă.

Pentru a decide în acest sens, procurorul de caz a reținut în esență faptul că nu există legătură de cauzalitate între omisiunea societății de a luat toate măsurile legale de securitate și sănătate în muncă și cauzarea stării de pericol iminent de accidentare, urmată de accidentarea efectivă a victimei.
În acest sens, chiar dacă societatea nu și-a îndeplinit toate obligațiile privind securitatea și sănătatea în muncă, fiind identificate anumite încălcări în raportul întocmit de către inspectorii ITM, această împrejurare nu a schimbat situația dată, întrucât și în măsura în care societatea și-ar fi îndeplinit acele obligații, riscul de producere a accidentului ar fi fost același, cât timp accidentul de muncă a avut drept cauză determinantă acțiunea independentă și directă a victimei, contrară responsabilităților care-i reveneau și conștientizând pericolul la care se expune. Ori, tocmai această împrejurare a condus la ruperea lanțului cauzal dintre omisiunea societății suspecte și urmarea prevăzută de legea penală, soluția dispusă fiind clasarea, întrucât fapta de neluarea măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă nu este prevăzută de legea penală, din perspectiva tipicității obiective.

În privința infracțiunii de ucidere din culpă, procurorul de caz a făcut aplicațiunea teoriei imputării obiective a rezultatului, conchizând că încălcările normelor de către societatea suspectă nu au generat în mod independent și determinant rezultatul decesului, ci acesta se datorează conduitei autonome și culpabile a victimei.
Astfel, factorul imediat și determinant în producerea decesului victimei îl constituie decizia voluntară a acesteia de a intra în șanț, în lipsa montării scuturilor de protecție, fapt de care era perfect conștientă și ignorarea avertismentelor colegilor de a nu proceda astfel.

Procurorul de caz și-a însușit astfel argumentele prezentate de apărare, în ciuda faptului că organul de cercetare penale a întocmit referatul cu propunerea de punere în mișcare a acțiunii penale față de suspecta societate.

Apărarea suspectei societăți în cadrul acestui dosar penal a fost asigurată de către cabinetul nostru.

08/08/2025

Recurs în casație admis. Valorificarea principiului non reformatio in pejus. Condamnare definitivă de 8 ani închisoare anulată. Punerea de îndată în libertate a inculpatului. Cauză trimisă spre rejudecare la instanța de apel.

Printr-o decizie de dată recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost chemată să se pronunțe, în cadrul recursului în casație formulat în numele inculpatului, cu privire la incidența cazului prevăzut de art. 438 alin. 1 pct. 12 Cod Pr. Penală – aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cu privire la o soluție de condamnare pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea de către inculpat a 18 infracțiuni de înșelăciune, comise în forma concursului real de infracțiuni, prev. de art. 38 alin. 1 Cod Pen.

Curtea de Apel Cluj îl condamnase pe inculpat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, după ce anterior dispusese schimbarea încadrării juridice dată prin actul de sesizare a instanței, faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. 1 și 2 Cod Pen., cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Pen., în 18 infracțiuni de înșelăciune comise în forma concursului real de infracțiuni prev. de art. 38 alin. 1 Cod Pen.
Instanța de apel a fost învestită doar cu soluționarea apelului inculpatului și a două dintre părțile civile (din totalul de 18), parchetul neformulând apel în cauză.

Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, conform jurisprudenței deja cristalizată la nivelul său, prin decizia pronunțată că sintagma „pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, prevăzută de art. 438 alin. 1 pct. 12 Cod Pr. Pen., vizează atât stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, cât și, în căile de atac, o verificare a legalității pedepsei și prin raportare la principiile de drept care au o influență asupra tratamentului sancționator, cm este principiul non reformatio in pejus.

Aplicarea acestui principiu în prezenta cauză, care viza și apelul inculpatului, a fost condiționat de examinarea influenței motivelor de apel și părților care au declarat apel, respectiv părților al căror apel a fost admis, asupra situației juridice a condamnatului.

În atare situație, judecata în apel este limitată, în primul rând la persoana care a declarat apel și apoi la persoana la care se referă declarația de apel.

Având în vedere că în prezenta cauză, instanța de apel a fost învestită doar cu apelurile a două dintre părțile civile și a inculpatului, apelul părților civile poate să învestească instanța doar cu situația juridică decurgând din raportul de drept penal în care se află fiecare dintre aceste părți civile cu inculpatul.
Instanța de apel a admis apelurile declarate de inculpat și de una dintre părțile civile, respingând apelul celeilalte părți civile, astfel că în prezenta cauză operează principiul non reformatio in pejus, conform căruia nu poate fi pronunțată o soluție care să agraveze situația apelantului inculpat în ceea ce privește încadrarea juridică, cuantumul sancțiunilor sau modalitatea de executare în raport de situația juridică ce decurge din raportul de drept penal dintre inculpat și celelalte părți civile care nu au declarat calea de atac a apelului.

În prezenta speță, având în vedere că pe lângă apelul inculpatului, instanța de apel a fost învestită doar cu apelului unei părți civile, care putea fi analizat doar cu privire la actul material comis împotriva sa, instanța de apel nu putea să stabilească pentru inculpat un regim sancționator mai sever și pentru alte infracțiuni, agravându-i astfel situația în propria cale de atac.

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis astfel recursul în casație formulat, sub aspectul acțiunii penale, a casat în parte decizia penală atacată și a trimis cauza spre rejudecarea doar a apelurilor formulate de către inculpat și de către partea civilă al cărui apel fusese inițial admis.

Apărarea inculpatului a fost asigurată în cadrul acestui recurs în casație de către cabinetul nostru.

14/12/2024

Drept fiscal - Anulare Decizie de instituire a măsurilor asigurătorii pentru lipsa de motivare.

Printr-o Decizie de data recentă, organul fiscal a dispus, în temeiul art. 213 alin. 2 și 4 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale reclamantului, întrucât față de acesta s-a demarat procedura de atragere a răspunderii solidare, în calitatea acestuia de administrator și asociat la societatea X S.R.L., pe motiv că ar fi determinat cu rea-credință acumularea și sustragerea de la plata unor obligații fiscale, pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, conform art. 25 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 207/2015.
În partea introductivă a deciziei emisă în baza art. 213 alin. 2 și 4 din Legea nr. 207/2015, organul fiscal a indicat că, față de reclamant ar exista pericolul de sustragere de la urmărire, respectiv de ascundere sau risipire a patrimoniului, periclitând sau împreunând în mod considerabil colectarea, fără să fie indicate în concret aspectele care au dus organul fiscal la o asemenea concluzie.

Împotriva Deciziei de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile, reclamantul a formulat acțiune în anulare aducând ca motive principale de nelegalitate tocmai lipsa de motivare a deciziei.
În acest sens, s-a argumentat că motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de validitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica în mod neechivoc elemente de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de către destinatarul actului și în funcție de care să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului. Astfel, doar printr-o motivare temeinică a actelor administrative poate exista o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor cetățenești.
Motivarea organului fiscal nu trebuie să se rezume la indicarea articolelor de lege, ci acesta trebuie să arate care sunt împrejurările din care rezultă urgența pentru a fi dispuse măsurile asigurătorii, care justifică existența unui pericol reprezentat de conduita contribuabilului de a se sustrage, de a-și ascunde ori de a-și risipi patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, simplele prezumții în acest sens nefiind suficiente.
Instanța de judecată a validat argumentele aduse de apărare, reținând că în cuprinsul deciziei atacate nu s-a regăsit motivul concret pentru care s-a dispus măsura sechestrului asigurator, iar simpla prezentare a situației de fapt nu echivalează cu motivele luării unei asemenea măsuri, iar faptul că față de reclamant s-a declanșat procedura de atragere a răspunderii solidare nu reprezintă o dovadă a faptului că administratorul societății a realizat fapte de natură să pericliteze sau îngreuneze în mod considerabil colectarea (dacă asemenea fapte ar fi fost comise, trebuiau să se regăsească cu titlu de exemplu măcar în cuprinsul deciziei).

Comportamentul economic al unui contribuabil, care se găsește evidențiat în decizia de atragere a răspunderii solidare, nu poate fi sancționat de două ori de inspectorii fiscali – o dată prin decizia de măsuri asigurătorii, iar a două oară prin decizia de atragere a răspunderii solidare, ci doar în cazul excepționale, bine justificate și motivate, de alte elemente concrete, conform art. 213 alin. 2 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală.

În lumina acestor argumente, instanța de judecată a reținut că nu poate în concret să exercite controlul asupra actului administrativ contestat, iar la rândul său, reclamantul nu are posibilitatea de a înlătura motivele reținute de organul fiscal odată cu luarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, deoarece nu se poate aprecia care ar fi fost acestea, astfel că a dispus admiterea acțiunii în anulare și a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii.

Pârâta din prezenta cauză a fost lămurită pe deplin de argumentele prezentate de instanța de judecată, astfel că a înțeles să NU formuleze calea de atac a recursului împotriva sentinței astfel pronunțate.

Apărarea reclamantului în această cauză a fost asigurată de către cabinetul nostru.

04/05/2024

Ordonanță de clasare. Infacțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană având în sânge o îmbitație alcoolică peste limita legală.

Printr-o ordonanță de dată recentă, pronunțată de o unitate de parchet de pe lângă tribunal, urmare a preluării dosarului de la parchetul de pe lângă judecătorie, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care este necesară deținerea permisului de conducere de cătreo persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limtia legală, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod Penal, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală (nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă), fiind incidentă cauza prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. b) teza I, Cod Procedură Penală, respectiv în această cauză este prezent un dubiu, care nu se poate înlătura în niciun fel în mod rezonabil și care trebuie interpretat în favoarea inculpatului.

Inculpatul a fost oprit în trafic la ora 19:50 și fiindcă emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,48 mg alcool pur în litrul de aer expirat, astfel că a fost condus la spital pentru recoltarea probelor de sânge. Prima probă biologică a fost recoltată acestuia la ora 20:40, adică la 50 de minute de la momentul opririi în trafic, iar a doua probă a fost prelevată la ora 21:30. Rezultatele probelor au fost de 0,95 grame alcool pur la 1000 ml de sânge, la prima probă, respectiv de 0,65 grame alcool pur la 1000 ml sânge, la a doua probă.

La cererea noastră, în prezenta cauză a fost dispusă și efectuată proba cu expertiza medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, prin care s-au emis două concluzii, pe baza documentelor existente la dosar, respectiv pe baza datelor relative la consumul de băuturi alcoolice, respectiv consumul de alimente:
1. Dacă se presupune că, consumul de alcool a încetat înainte de ora 19:05 (fără aport alimentar), respectiv înainte de ora 18:20 (cu aport alimentar), se poate efectua un calcul retroactiv al alcoolemiei inculpatului pentru ora 19:50, deoarece în acest context persoana în cauză s-ar fi aflat în faza de eliminare a alcoolului din organism. Calculul retroactiv al alcoolemiei, efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză și raportat la intervalul de timp scurt între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge, stabilește, pentru ora evenimentului rutier – 19:50, o alcoolemie a inculpatului mai mare de 0,8 grame alcool pur la 1000 ml de sânge, cu o valoare apropiată de 1,20 grame alcool pur la 1000 ml de sânge.
2. Dacă se presupune că, consumul de alcool a încetat după ora 19:05 (fără aport alimentar), respectiv după ora 18:20 (cu aport alimentar), NU se poate efectua un calcul retroactiv al alcoolemiei inculpatului pentru ora 19:50, deoarece în acest context, persoana în cauză s-ar fi aflat, la ora evenimentului rutier, în faza de absorbție a alcoolului din organism.

Raportat la concluziile expertizei medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei, precum și datorită timpului mare scurs de la oprirea în trafic a inculpatului, până la momentul recoltării primei probe de sânge, coroborat cu lipsa probelor privind eventualele date de consum (cantitate de alcool, interval orar de consum, existența / inexistența aportului alimentar), observând totodată că prima probă a fost de 0,95 grame alcool pur la 1000 ml de sânge, iar a doua de 0,65 grame alcool pur la 1000 ml de sânge, în această speță NU s-a putut stabili exact alcoolemia la momentul opririi în trafic.
Ne-am aflat în această situație, întrucât faza de eliminare a alcoolului durează 45 de minute de la consumul de alcool pe stomacul gol, respectiv 90 de minute în cazul consumului de alcool cu aport alimentar.
Or, neexistând date cu privire la consum, văzând valoarea alcoolemiei aflată aproape de limita inferioară a alcoolemiei care incriminează fapta săvârșită ca infracțiune, există posibilitatea ca la momentul opririi în trafic, inculpatul să fi fost în faza de absorbție a alcoolului din organism, iar alcoolemia să fi fost sub nivelul de 0,8 grame alcool pur la 1000 ml de sânge.

Raportat la aceste împrejurări, procurorul de caz în mod corect a dispus soluția de clasare în prezenta cauză, considerând existența unui dubiu, pe care l-a interpretat în favoarea inculpatului.

Apărarea inculpatului a fost asigurată, în această fază, de către cabinetul nostru.

24/09/2023

Achitare definitivă. Constituire a unui grup infracțional organizat. Fraudă la fonduri europene. Ridicare sechestru.

Printr-o decizie de dată recentă, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul inculpatului și a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită asupra sumei de 200.000 lei, depusă inițial cu titlu de cauțiune la dispoziția instanței de judecată, în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, și a respins apelul formulat de către DNA – Serviciul Teritorial Alba Iulia față de inculpat, confirmând soluția de achitare dispusă față de inculpat de către Curtea de Apel Alba Iulia, cu privire la infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, în baza art. 16 lit. a) Cod Pr. Pen. – fapta nu există și cu privire la infracțiunea de complicitate la fraudă la fonduri europene (art. 48 Cod Pen., rap. La art. 18 ind. 1 alin. 1, 3 din Legea nr. 78/2000), în baza art. 16 lit. b) teza a II-a Cod Pr. Pen. – fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.
În faza de urmărire penală s-a dispus față de toți inculpații măsuri preventive privative de libertate, care ulterior au fost înlocuite cu altele mai blânde, însă abia în prima parte a cercetării judecătorești s-a dispus revocarea lor în totalitate. Față de clientul nostru s-a dispus inițial arestarea preventivă în lipsă și s-a emis un mandat european de arestare, dar care nu a fost pus în executare niciodată, însă a fost valabil pentru o perioadă de 16 luni. Ulterior, măsura arestării preventive a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar pe cauțiune, stabilindu-se cuantumul cauțiunii la suma de 200.000 lei. Prin Încheierea Penală prin care s-a dispus revocarea măsurii controlului judiciar pe cauțiune, instanța de judecată a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 200.000 lei, depusă de inculpat la dispoziția instanței.

Decizia Înaltei Curți a fost pronunțată ulterior publicării hotărârii pronunțate de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-107/23 privind prescripția răspunderii penale, iar față de unii coinculpați din dosar, s-a dispus încetarea procesului penal, chiar dacă faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță vizau fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.
În mod evident DNA a formulat recurs în casație împotriva acestei decizii a Înaltei Curți, raportat la dispozițiile art. 438 alin. 1 pct. 8 Cod Pr. Pen., considerând că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal. Acest recurs în casație NU îl vizează pe inculpatul reprezentat de cabinetul nostru.

Apărarea inculpatului a fost asigurată de către cabinetul nostru în etapa judecății în fond și în apel.

08/09/2023

Achitare definitivă. Evaziune fiscală. Delapidare. Lăsare nesoluționată acțiune civilă. Menținere sechestru.

Prin Decizia Penală pronunțată recent, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus respingerea tuturor apelurilor declarate în cauză (inclusiv al inculpatului privind schimbarea temeiului achitării) și a dispus menținerea în totalitate a sentinței penale pronunțată de Tribunalul Harghita prin care s-a dispus achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omisiunea în tot sau în parte a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, respectiv delapidare, pe motiv că nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor.
Chiar dacă instanța de apel în cuprinsul motivării a reținut că NU a fost dovedită nici vinovăția inculpatului (conform susținerea apărării din cadrul apelului formulat) a considerat că temeiul achitării trebuie totuși menținut.
În etapa Camerei Preliminare, în contestație, aceeași Curte de Apel a admis contestația formulată de inculpat și a sancționat cu nulitatea relativă ordonanța parchetului privind efectuarea unei constatări tehnico-științifice fiscale și a dispus excluderea din materialul probator a raportului de constatare tehnico-științifică întocmit de către inspectorul antifraudă superior din cadrul ANAF, precum și alte probe din materialul probator, având în vedere nelegalitatea administrării acestora în faza de urmărire penală.
În ciuda faptului că materialul probator al dosarului a fost văduvit de cea mai importantă probă, pe baza cărei ANAF-ul și-a fundamentat constituirea de parte civilă, Ministerul Public a menținut dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului, pentru acuzații de evaziune fiscală și delapidare, fără cuantificarea prejudiciului.
În etapa cercetării penale din fond, s-a administrat proba cu expertiza contabilă judiciară prin care s-a concluzionat că tranzacția comercială (vânzarea unei mașini de lux) care a făcut obiectul dosarului penal nu a produs niciun prejudiciu la bugetul de stat, întrucât societatea inculpatului înregistra de fapt, la acea vreme, o pierdere fiscală peste valoarea profitului generat de tranzacție.
Având în vedere soluția de achitare întemeiată pe lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii, instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă și a menținut măsurile de sechestru dispuse în cauză, soluție menținută și de instanța de apel.
Așteptăm în continuare, cu interes, acțiunea fiscală a ANAF-ului.
Apărarea inculpatului a fost asigurată de către cabinetul nostru în etapa camerei preliminare (fond + contestație), în fond și apel.

Address

33 N. Titulescu Boulvard, Apt. 1
Cluj-Napoca
400407

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Cabinet de Avocat Moș Dan Cristian posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category