27/10/2021
Răpirea Internațională de Minori
Este fapta prin care unul dintre părinți sau rude apropiate, mută minorul peste granițele țării, fără acordul și cu încălcarea unui drept de vizitare sau de custodie al celuilalt părinte.
Răpirea internațională de copii, în principiu, nu constituie faptă penală potrivit legislației românești. Cu toate acestea, refuzul de a înapoia copilul în temeiul unei hotărâri judecătorești, ar putea constitui infracțiunea de nerespectare a hotarârilor judecătorești.
În schimb, chiar dacă răpirea copilului de către un părinte apare în mintea tuturor ca o fapta penală, ea, în esență, este o faptă civilă. Atât în convenția de la Haga cât și în regulamentul UE, răpirea internațională de copii este de natură pur civilă.
Unele țări sancționează mai grav faptele de răpire de copii. De ex. în Franța, fapta constituie infracțiune și se sancționează cu închisoare între 6 luni și 3 ani (în funcție de gravitate) la care se adaugă și o amendă cuprinsă între 15000 și 45000 de euro.
Ideea de tragere la răspundere a părintelui vinovat de răpire, care a savârșit fapta în scopul suprem de apărare a interesului superior al minorului, nu este acceptabilă în niciun act normativ în materie.
Înainte de orice acțiune trebuie înțelese bine câteva elemente:
1. Convențiile privitoare la răpire reglementează cererea de înapoiere a copilului în statul în care acesta a avut reședința obișnuită înaintea răpirii;
2. Răpirea internațională a copilului nu constituie infracțiune potrivit legii române,
3. Unele state sancționează aspru aceste fapte,
4. Răpirea săvârșită în interesul copilului nu este răpire,
5. O analiză exactă a unei astfel de situații poate fi făcută numai de către un avocat specializat.