24/11/2025
Ce trebuie să cunoaşteţi referitor la modurile de sesizare a organelor judiciare (organele de cercetare penală, parchet, instanţa de judecată)
..pentru că în multe situații am văzut confuzia părților trebuie făcută distincție între cele trei moduri de sesizare a organelor de cercetare penală.
Orice persoană căreia i s-a cauzat o vătămare printr-o infracţiune, sau are cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni poate sesiza organele judiciare prin plângere, denunţ sau plângere prealabilă.
De asemenea, organele de urmărire penală se pot sesiza şi din oficiu când află pe orice altă cale că s-a săvârşit o infracţiune.
1. Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin săvârşirea unei infracţiuni.
Plângerea trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatarul trebuie să fie special, iar procura rămâne ataşată plângerii.
Plângerea făcută oral se consemnează într-un proces verbal de organul care o primeşte.
Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu-şi însuşeşte plângerea.
2. Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
Denunţul trebuie să conţină aceleaşi date ca şi plângerea, să fie semnat de denunţător, iar în cazul denunţului oral, acesta se consemnează într-un proces verbal de către organul în faţa căruia a fost făcut.
3. Plângerea prealabilă
Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.
Plângerea prealabilă se adresează organelor de cercetare penală sau procurorului competent potrivit legii.
Este important să cunoaşteţi faptul că plângerea prealabilă se adresează organului competent să efectueze urmărirea penală când este îndreptată contra unui judecător, poliţist, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeţeană, controlor financiar de la Curtea de Conturi.
Plângerea prealabilă trebuie să cuprindă descrierea faptei, indicarea autorului, arătarea mijloacelor de probă, indicarea adresei părţilor şi a martorilor, precizarea dacă persoana vătămată se constituie parte civilă şi atunci când este cazul, indicarea persoanei responsabilă civilmente.
În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
- Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptăţită a reclama a ştiut cine este făptuitorul.
- Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată se trimite organului competent. În aceste cazuri, plângerea se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la organul necompetent.
În ceea privește stingerea acțiunii penale, prin mediere împăcare sau retragerea plângerii prealabile, pentru că în multe situații am văzut confuzia părților trebuie făcută distincție între cele trei moduri de sesizare a organelor de cercetare penală.
- Plângerea penală și denunțul îmbracă o formă generală de sesizare a organelor judiciare, pe când plângerea prealabilă este o formă specială de sesizare prevăzută de lege. Plângerea prealabilă se formulează pentru acele infracțiuni care se punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Deci: Plângerea Penală sau Denunțul nu pot fi retrase! Dosarul penal nu se poate stinge pe cale amiabilă ca în cazul plângerii prealabile.
Încetarea tarea dosarului penal prin împăcare sau retragerea plângerii prealabile se poate face numai pentru acele infracțiuni la care legea prevede în mod expres acest lucru. În oricare dintre situații se poate soluționa prin mediere latura civilă a dosarului penal, oferind infractorului avantajul unei pedepse mai ușoare.
Legea 192/2006, legea medierii prevede la Art.67 alin.(2) ”În latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cazurile privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală...”
Mediator, Breniuc Gherghina