Vreau in Spania - pagina publica

15/10/2026

Am vorbit recent cu un cuplu de peste 55 de ani din zona Bihorului care vrea sa se mute in Spania. Ca majoritatea oamenilor, cauta trei lucruri simple: soare, liniste si o viata mai ieftina.

Dar am observat si la ei o frica ciudata, pe care o vad la foarte multi romani. Pe de o parte, ne sperie ca preturile caselor de pe coastele celebre au luat-o razna. Pe de alta parte, daca le arati case bune la sub 100.000 de euro, in sate superbe de langa Valencia, apare imediat suspiciunea: „E prea ieftin, sigur e o capcana! Mai bine strangem mai multi bani si luam ceva intr-o localitate mai mare”.

Pentru cineva care nu mai are copii mici de crescut si nu mai depinde de un job, viata „la tara” in Spania pare perfecta. Mai ales ca multe sate sunt aproape de orase mari, deci ai acces usor si la spitale, si magazine bune. Cu toate astea, instinctul ne impinge tot spre aglomeratie si cheltuieli care nu ni se potrivesc.

De ce credeti ca ne este atat de frica de satele din Spania, chiar si atunci cand venim din mediul rural din Romania? Ce ne sperie cel mai mult — limba, izolarea, accesul la medici sau doar neincredearea noastra nativa?

14/10/2026

Azi am fost, pentru prima dată, la ședința cu părinții de la liceul Moștenitoarei.
Nu era prima întâlnire cu profesorii. Mai fusesem. Întâlniri one-to-one, cu translator în engleză, cu emoțiile firești ale unui părinte care încearcă să înțeleagă un sistem nou, într-o țară nouă, într-o limbă pe care încă o învață. Dar astăzi a fost altfel.

Astăzi am fost singur.
E drept, veneam și puțin „fezandat” de la cursurile de spaniolă, unde Javier ne scoate castiliana din noi cu răbdarea omului care știe că, înainte să vorbești o limbă, trebuie să-ți învingi frica de a o vorbi. 🙂

M-am așezat în prima bancă. Strategic. Să nu scap nimic. Când nu stăpânești încă limba, locul din față devine un fel de traducător universal al ambiției.
Am intrat în clasa Sandrei și m-au luat emoțiile.
Apoi a intrat Javier. Celălalt Javier. Tutorele clasei. Dirigintele.
Profesor de economie.
Inteligent, structurat, cald. O tablă interactivă, un PowerPoint bine organizat, explicații scurte, clare, la obiect. Fără spectacol inutil, fără discursuri interminabile, fără acea nevoie de a demonstra cine deține autoritatea în încăpere.
Un profesor care părea să știe exact ce are de făcut și, mai ales, cm să le vorbească unor părinți.
Am înțeles tot. Fără translator.
Nu am mai căutat privirea cuiva care să-mi confirme sensul unei fraze. Nu am mai așteptat ca altcineva să-mi traducă o informație importantă despre copilul meu. Nu am mai fost spectator la propria mea responsabilitate de părinte.

Știți satisfacția aceea pe care nu o poți explica foarte bine, pentru că, din exterior, nu s-a întâmplat nimic spectaculos? Nimeni nu a câștigat un premiu Nobel. Nu s-a schimbat lumea. Un profesor a ținut o ședință cu părinții.

Dar pentru mine, în acea sală de clasă din Elche, s-au întâlnit două lucruri: efortul de a învăța o limbă nouă și sentimentul că începi, în sfârșit, să aparții locului în care ai ales să-ți construiești viața.
Iar satisfacția a fost imensă.

Moștenitoarea îl place maxim pe Javier. Și, pentru prima dată, am înțeles din interior de ce. Nu pentru că mi-a povestit ea sau pentru că mi-am format o opinie din relatările altora. Ci pentru că am putut vedea și înțelege singur.

Asta înseamnă educația: nu doar informația transmisă, ci încrederea pe care o construiește. Felul în care un profesor reușește să-i facă pe copii să vină la școală fără să simtă că intră într-o sală de judecată.

Și mai înseamnă ceva: să nu uiți că, în fața catedrei, nu ai doar elevi. Ai și părinți. Unii dintre ei vin din alte țări, vorbesc alte limbi, au alte repere și alte temeri. Uneori nu înțeleg tot. Alteori se tem să întrebe. Dar au același lucru în comun: vor să știe că și copilul lor are o șansă reală.

Am plecat din România cu familia și cu toate întrebările pe care le are un om când își mută viața în altă țară. Printre ele, inevitabil, și cea legată de școală. Va fi bine pentru copil? Se va adapta? Va găsi profesori care să o înțeleagă? Va avea șansa de a învăța, de a crește, de a-și construi propriul drum?

Nu cred în sisteme perfecte. Nu cred că Spania este un paradis educațional și nici că România nu are profesori extraordinari. Ar fi nedrept și superficial să spun asta.

Dar cred în diferența dintre ceea ce presupui și ceea ce trăiești.

Iar astăzi am trăit ceva care mi-a risipit ultimele îndoieli pe care le mai aveam în privința alegerii făcute pentru educația fiicei mele.
Un profesor bine pregătit. O prezentare limpede. Informații utile. Respect pentru timpul părinților. Un copil care merge cu drag la ore. Și un tată care, după un an și ceva de viață în Spania, se așază în prima bancă și descoperă că poate înțelege singur tot ce se întâmplă.

Și am mai înțeles ceva: când îți muți familia într-o altă țară, nu cauți neapărat un loc în care să fie totul mai ușor. Cauți un loc în care efortul tău să aibă sens, copilul tău să aibă perspective.

Textul acesta nu este o declarație despre superioritatea unui sistem educațional în fața altuia. Este un mulțumesc spus public unor oameni care, făcându-și bine meseria, pot schimba felul în care o familie își privește viitorul.
Gracias, IES Cayetano Sempere!

Pentru Javier. Pentru felul în care ați ales să comunicați. Pentru liniștea pe care o poate aduce un profesor bun într-o familie care încă învață să-și găsească locul.
Și pentru că astăzi, în prima bancă, n-am mai fost românul care are nevoie de un translator.
Am fost pur și simplu - tatăl Sandrei.

14/10/2026

Actuala criza a locuintelor din Spania va face ca preturie locuintelor sa creasca si in 2027 doar ca fara procente de doua cifre.

Iata de ce scaderea lor nu ramane decat o iluzie prin care unul dintre putinele guverne de orientare socialista ramase in UE, doar incearca sa-si salveze continuitatea la putere:

• Costuri de santier scapate de sub control: Tensiunile din Orient mentin motorina sus. Asta scumpeste direct logistica materialelor grele si utilajele.
Adaugati supra-impozitarea din constructii, noile standarde verzi UE si blocajul birocratic (o licenta de construire dureaza intre 12 si 24 de luni). Toate aceste costuri ascunse se varsa direct in pretul de vanzare.

• Deficit istoric de case: Spania are deja un deficit acumulat de peste 700.000 de locuinte. Imigratia masiva din ultimii 5 ani si atractivitatea climatica mentin cererea la cer.

• Fractura salariala: Cu un salariu mediu net de doar 1.500 euro, localnicii sunt exclusi de la cumparare.

Numarul de tranzactii va scadea din cauza inaccesibilitatii, dar preturile nu vor cadea, pentru ca nu exista oferta. Socul se va muta pe chirii. In marile aglomerari urbane si in zonele de interes turistic national, prapastia dintre salariul local de 1.500 euro si realitatea pietei devine uriasa. Asta, in timp ce marile metropole, dar si orasele cu dinamica economica mai ridicata sunt sufocate de reglementari populiste si pun o presiune infernala pe chiriile pe termen lung.

Sunt convins ca daca Sanchez va guverna si d**a 29 Noiembrie legile sale anti-proprietari "isi vor gasi nasul" prin solutii inovative in domeniul atat de solicitat al inchirierii pe termen lung. Cum legile s-au dovedit intotdeauna doar reactiv-paleative la capacitatea de inovare, cred ca tehnologia de ultima ora va deveni noul aliat al proprietarului pentru a-si apara dreptul la plata sigura, de care legislatia il priveaza.

Tehnologia nu asteapta decrete-lege. Cand statul esueaza in a garanta siguranta investitiei, piata isi creeaza propriul scut digital.

De pilda:

• Facilitati Conditionate Smart si Control Remote prin Blockchain: cedarea folosintei prin contracte de inchiriere inteligente, dar si accesul sau inhibarea folosintei inventarului locuintei vor fi conditionate de confirmarea platiilor.

• Scoring Digital cu IA: Platforme AI care vor analiza istoricul financiar si profilul chiriasului pentru a bloca din start pe cei cu risc de rau-platnici.

• Tokenizarea si Garantia Digitala: Micro-asigurari automatizate prin aplicatii mobile, care despagubesc proprietarul instant la prima zi de intarziere a chiriei.

Voi ce credeti? Prin ce instrumente PropTech vor reusi proprietarii sa-si apere drepturile pe care legislatia a ajuns sa le ignore?

10/10/2026

Se inchirieaza incepand cu 15 Octombrie apartament semicentral in Elche de 120m² construiti.

Situat pe bvd. Poeta Miguel Hernandez, la parterul unicului imobil cu doar doua apartamente din zona, locuinta are un patio spre strada, 2 dormitoare duble, 2 bai complete cu cabine de dus, un salon cu bucatarie si o terasa privata de 7m².

Toate incaperile sunt dotate cu A.C. pe inverter, ferestre duble din PVC, tavanul si pereti izolati cu vata bazaltica, instalatiile sanitare, circuitele si mecanismele electrice noi, toate electrocasnicele in garantie, mobilat integral.

Chiria lunara 1.000€.
Se poate semna contract cu drept de empadronamiento numai cu pasaport si constituirea garantiei rambursabile de 3.000€.

27/09/2026

Dincolo de lozinci si algoritmi: Salvarea libertatii de exprimare si ghidul tau de igiena digitala

Libertatea de exprimare e cel mai pretios instrument al democratiei, o tribuna publica menita sa aduca evolutie prin confruntarea civilizata a unor pareri diferite.

Astazi insa, asistam la o realitate nociva: extinderea accesului la aceasta tribuna prin intermediul retelelor sociale nu a imbunatatit dialogul, ci l-a distrus. Atunci cand utilizatorii renunta la nuante si la gandirea critica, utilitatea sociala a acestei libertati dispare, lasand in loc un zgomot de fond dominat de agresivitate si polarizare extrema.

Dinamica se manifesta violent in jurul unor subiecte cu o puternica incarcatura emotionala, cm a fost cazul recent mediatizat al evacuarii fortate a unei pensionare de 87 de ani din Madrid. O analiza limpede a cazului arata o ciocnire complicata intre dreptul fundamental la locuinta si dreptul legal de proprietate privata. In spatiul digital insa, complexitatea a fost complet pulverizata.Alimentate de algoritmi programati sa premieze conflictul, comunitatile online s-au baricadat in tabere radicale si au refuzat dialogul.

In acest mediu toxic, utilizatorii se transforma rapid in ceea ce putem numi „boti umani”: indivizi prinsi in efectul de dezinhibitie online, care nu mai cauta sa inteleaga realitatea, ci doar sa repete mecanic lozinci ideologice sau sa doar sa-si descarce frustrarile prin jignirea celorlalti.

Marea ironie este ca, in timp ce au impresia ca lupta pentru o cauza dreapta, acesti utilizatori devin doar forta de munca neplatita pentru marile platforme tech. Fiecare comentariu plin de ura si fiecare distribuire impulsiva genereaza interactiune (engagement), un indicator pe care platformele il transforma direct in audienta si profituri uriase din publicitate. Consecinta este izolarea noastra in „bule de filtru” (filter bubbles) si retragerea oamenilor moderati din discutii.

Pentru a salva utilitatea libertatii de exprimare, solutia implica procese de lunga durata :
- educatie media (media literacy) in scoli),
- reglementari legale stricte, , care sa oblige companiile tehnologice sa isi controleze algoritmii.
Totusi, pana cand aceste schimbari structurale vor da roade, salvarea spatiului public depinde de comportamentul nostru zilnic.
Schimbarea incepe cu un set simplu de reguli de conversatie care blocheaza mecanismul prin care platformele ne manipuleaza emotiile:
● Verifica-ti 30" inainte pulsul emotional.
Cand o postare iti provoaca o reactie intensa de furie, asteapta inainte de a tasta. Intreaba-te daca vrei sa aduci valoare discutiei sau doar sa iti descarci nervii, refuzand astfel sa hranesti algoritmul care monetizeaza furia.
● Evita lozincile si vorbeste in numele tau.
Daca raspunsul tau contine etichete colective si jigniri sau desconsiderare, sterge-l. Inlocuieste cuvintele de-a gata cu argumente concrete si fapte precise.
● Aplica tehnica perspectivei inverse.
Inainte de a contrazice pe cineva, incearca sa formulezi in mintea ta cel mai puternic argument al sau. Acest exercitiu combate direct prejudecata de confirmare (confirmation bias) si te ajuta sa vezi nuantele problemei.
● Aplica strategia „Nu hrani trolul”.
Daca un interlocutor trece la atacuri la persoana, nu ii raspunde cu aceeasi moneda. Opreste conversatia sau blocheaza contul agresiv; este cel mai rational gest de igiena digitala.
● Distribuie responsabil si opreste lantul urii. Nu da niciodata share unei postari doar pentru ca te-a indignat. Verificand sursa si refuzand sa propagezi continutul de tip clickbait, tai oxigenul algoritmilor care vor sa transforme o stire intr-o criza sociala.

Doar daca dezvoltam si aplicam aceasta igiena digitala personala putem cobori de pe ecrane lozincile goale. Este singura cale prin care putem transforma tribuna publica a social media dintr-o fabrica de bani pentru algoritmi intr-un spatiu al respectului reciproc si al democratiei reale.

23/09/2026

Imobiliarele din strainatate si sindromul „Fetei Morgana”.

Daca iti orientezi deciziile exclusiv d**a mirajele din reclame, risti sa cumperi o iluzie frumos impachetata. Acestea striga avantajele, dar ascund slabiciunile in note de subsol.

Alaturi de Spania, investitiile imobiliare in Dubai, Grecia, Georgia, Bali, Paraguay, ba chiar si Romania sunt subiectul celor mai frecvente reclame aparute azi pe internet.
Chiar si la o succinta verificare a specificului acestor piete, deasemenea de pe internet, putem remarca cateva slabiciuni esentiale:
• Bali : Paradisul exotic al nomazilor digitali, randamente ~15% pe an din inchirierea vilelor de lux. Ca strain insa, in majoritatea cazurilor nu detii terenul propriu-zis, ci doar il inchiriezi pe maxim 30 de ani.
• Grecia: Proprietati accesibile mai ales pe insule si cerere turistica infinita. Asta insa inseamna expunere majora la restrictionarile si suprataxarea in crestere a acestra, dar si o dependenta de una dintre infrastucturile cele mai invechite din UE. In plus birocratia extrema, procesele notariale care pot dura luni de zile si fiscalizarea, implica costuri care scad dramatic rentabilitatea initiala
• Paraguay: Promite taxe zero, dar ascunde haosul din cadastru (titluri suprapuse) si lipsa unei paturi sociale locale care sa-si permita chirii premium.
• Dubai: Atrage cu opulenta, dar vine la pachet cu o piata secundara volatila, supraoferta masiva, costuri uriase de mentenanta si incertitudinea viabilitatii solului.
• Georgia: Las Vegas-ul de la Marea Neagra! Taxe extrem de mici, legislatie ultra-permisiva pentru straini, preturi de achizitie ridicol de mici pe metru patrat, dar in esenta o supraoferta masiva, cu scazuta lichiditate si mare risc geopolitic. In Batumi s-au construit zeci de mii de apartamente. Mai toate destul de aratoase si mai ales ieftine fata de cele din UE Insa piata secundara aproape inexistenta, pozitionarea geografica si dependenta economica/politica de stabilitatea regionala declaseaza o eventuala investitie.
• Romania: ofera randamente brute excelente, si inca avantajul de a incasa direct in Euro - daca partile contractante sunt persoane fizice - insa riscul major e plafonarea rapida a chiriilor si o scazuta lichiditate a pietei secundare care depinde masiv de evolutia dobanzilor bancare (IRCC). In plus, e prea aproape de Rusia.

„Bun, si atunci cumpar in Spania?”

Da, daca ma intrebi pe mine, dar sigur nu orientandu-te d**a reclame. Stabilitatea si transparenta proceselor institutionale rutinate de decenii si cererea pe termen lung este uriasa in Spania, dar daca actionezi orbeste, capcane te asteapta si aici. Iata cateva:
• Plafonarea chiriilor (Ley de Vivienda): Statul limiteaza preturile in zonele declarate „stresate”. Nu poti mari chiria liber, chiar daca inflatia va creste.
• Capcana vulnerabilitatii: Legislatia protejeaza excesiv chiriasul. Daca devine „vulnerabil”, evacuarea poate dura 1-2 ani, timp in care incasezi zero, dar suporti cheltuielile. Incl7siv cele de evacuare.
• Costurile ascunse: Comisioanele de administrare, asigurarea obligatorie de neplata (seguro de impago) si cotele de comunitate (comunidad) iti pot topi agresiv randamentul real.

In concluzie, reclamele sunt utile, dar clar proiectate psihologic: iti livreaza informatii hiper-optimizate pentru a-ti vinde ce vor, nu ce ai tu nevoie. Daca nu pui intrebarile potrivite, cumperi pe baza de impuls.

Daca ai parcurs acest text — care depaseste capacitatea medie de atentie de pe internet — esti un investitor matur, pregatit pentru nivelul urmator. Felicitari!
In sectiunea de comentarii, sunt pregatit sa iti ofer setul de intrebari esentiale si incomode pe care nu trebuie sa le omiti niciodata cand investighezi o investitie imobiliara in strainatate.

Lasa un semn in comentarii daca vrei sa-ti trimit ghidul!

21/09/2026

Uneori, lucrurile încep simplu. Cu o pagină făcută din pasiune, cu informații și cu povești spuse de oameni obișnuiți. Cu întrebarea pe care, la un moment dat, și-au pus-o mulți dintre noi: Cum ar fi dacă am încerca să construim o viață altundeva?

„Vreau în Spania” a început ca un loc în care românii să găsească informații, experiențe, întrebări și răspunsuri despre viața de aici. Despre acte, chirii, muncă, școli, taxe, drumuri, dar mai ales despre cm e, de fapt, să o iei de la capăt într-o altă țară.

Iar zilele acestea, povestea comunității noastre a ajuns și la Euronews.

Am filmat pentru un documentar despre românii din Spania. Nu despre cifre și statistici, ci despre oamenii din spatele lor. Despre cei care au plecat, despre motivele pentru care au făcut-o, despre lucrurile pe care le-au găsit aici și despre cele pe care încă încearcă să le construiască.

Aici este partea frumoasă.

O pagină de Facebook, făcută pentru românii care au ales Spania, a ajuns să fie parte dintr-o poveste spusă de un post internațional de știri.

Nu e doar despre „Vreau în Spania”.

E despre românii din Spania care au devenit suficient de numeroși, de vizibili și de importanți încât povestea lor să merite spusă și dincolo de comunitate.

Pentru noi, Spania nu mai este doar destinația de pe biletul de avion.

Este acasă.

Iar dacă povestea noastră ajunge mai departe, cu atât mai bine.

. Acum, și la Euronews. 🇪🇸🇷🇴

13/09/2026

Știți vechea vorbă: în „Occidentul decadent” nu curge lapte și miere pe stradă și nici nu umblă câinii cu covrigi în coadă.
Adevărat. Dar numai pe jumătate.

Lapte și miere găsești la supermarket. La prețuri diferite, după marcă și după cât de occidentală vrei să fie mierea.
Iar covrigii îi mănâncă, de regulă, cei care își plimbă câinii în lesă. Nu știu dacă sunt luați din coadă. N-am făcut încă o investigație jurnalistică pe subiect.

Există însă aici un soi de „lapte și miere” care nu se vinde la raft și nu vine în borcan.
Se numește respect față de celălalt.
Nu e spectaculos. Nu face rating. Nu produce breaking news. Dar, după ce începi să-l vezi în fiecare zi, îți dai seama că poate fi una dintre cele mai civilizate forme de prosperitate.

Intri într-un magazin și saluți.
Hola!
La casă, când plătești, nu e obligatoriu să porți o conversație despre sensul vieții, inflație și situația geopolitică. Dar, două vorbe contează.
La final, mulțumești.Gracias.
Când pleci, mai spui un salut.
Adiós. Hasta luego.

În stația de autobuz sau la taxi, se stă la coadă.
Și aici apare o adevărată revelație antropologică: oamenii chiar știu unde se termină unul și începe celălalt.
Nu năvălește nimeni peste ceilalți ca la Verdun, cu privirea unui om care tocmai a aflat că ultimul taxi din Europa pleacă în 30 de secunde.

În autobuz, regulile sunt și ele simple. Se urcă pe la prima ușă, cea de lângă șofer. Se coboară pe celelalte.Pare banal.

E, aici este problema.

În România, lucrurile banale au uneori nevoie de instrucțiuni de utilizare, regulament, ordonanță de urgență și, eventual, intervenția unui verișor care „știe el pe cineva”.

Aici, dacă intri într-un magazin și este coadă, întrebi:

¿Quién es el último?
Cine este ultimul?
Nu „cine e șefu’?”, nu „cine a venit după doamna cu geanta?”, nu „eu am doar două produse, mă lăsați?”. Întrebi cine este ultimul și devii ultimul.

Civilizația, uneori, începe de la o întrebare foarte simplă.

Și continuă în trafic.
În zonele aglomerate funcționează ceea ce noi numim „fermoarul”.
Intră câte unul.
O mașină de pe drumul principal lasă una de pe drumul secundar. Apoi merge mai departe. Fără claxoane. Fără gesturi largi prin parbriz. Fără coborârea geamului pentru a transmite celuilalt, în trei generații, toate păcatele neamului său.
Fermoarul.
Un mecanism banal prin care oamenii înțeleg că, dacă fiecare încearcă să câștige câte cinci secunde, toți pierd zece minute.

Și mai este ceva.

Dacă cineva oprește pentru câteva secunde să scoată un pachet din portbagaj, ceilalți așteaptă.
Nu începe imediat concertul simfonic al claxoanelor.
Nu se aprinde în fiecare șofer instinctul ancestral al masculului alfa care trebuie să demonstreze că el, personal, are treabă mai importantă decât toți ceilalți locuitori ai planetei.
Se așteaptă.
Atât.

Nu este lapte și miere pe stradă.
Și nici nu cred că Occidentul este vreun paradis. Are problemele lui, ipocriziile lui, politicienii lui, birocrația lui și, probabil, câini care au rămas fără covrigi.

Dar după ce trăiești o vreme într-un loc în care oamenii respectă coada, spațiul celuilalt, timpul celuilalt și dreptul celuilalt de a exista fără să fie împins, claxonat sau călcat în picioare, începi să înțelegi altfel celebra poveste cu „Occidentul decadent”.

Decadența nu este acolo unde oamenii spun „hola”, „gracias” și „hasta luego”.

O formă mult mai tristă de decadență este aceea în care trebuie să fii primul la orice, să te bagi în față, să claxonezi, să împingi, să urli și să demonstrezi permanent că ceilalți sunt obstacole în calea propriei tale existențe.
Eu unul prefer decadența asta occidentală.
Un salut la intrare.
Un „mulțumesc” la ieșire.
O coadă respectată.
Un fermoar în trafic.
Câteva secunde de răbdare.
Și, dacă avem noroc, un câine cu covrigul în coadă.

09/09/2026

Cel mai probabil, anul 2026 se va incheia cu o scadere a numarului de tranzactii. Paradoxal, preturile medii continua sa creasca, chiar daca intr-un ritm mai lent, sub doua cifre fata de 2025.

Deficitul cronic de locuinte pentru vanzare si inchiriere, alaturi de cererea mare venita de la cei peste 400.000 de noi rezidenti, marcheaza profund piata spaniola.

In acest an, piata s-a impartit clar in trei zone:
• Zona turistica: Regiunile de coasta din sud si insulele, sustinute inca de cumparatorii straini.
• Zona de interior si rurala: Un segment in scadere accentuata, care coboara media nationala a vanzarilor.
• Zona oraselor dinamice: Localitati unde dezvoltarea economica atrage masiv noi rezidenti in cautare de locuri de munca.

Elche face parte din acest ultim segment, depasind modelul turismului traditional. Numai in acest an, Primaria a alocat peste 50 de milioane de euro pentru proiecte urbane, compania PIMESA a investit peste 30 de milioane pentru extinderea Parcului Empresarial, iar PLD Space, Voxelcare si Eroski au atras pentru economia Elche finantari de peste 230 de milioane de euro in domeniul tehnologiei spatiale, tehnicii medicale si comertului. Acest ritm de dezvoltare a orasului atrage specialisti cu venituri mari si ofera pietei imobiliare locale o stabilitate aparte.

In acest context, va prezentam o oportunitate recenta. Este vorba despre un apartament de 110 mp, complet renovat, mobilat si utilat. Proprietatea are deja o lista de asteptare cu potentiali chiriasi dispusi sa plateasca chiar si 1.000 € lunar.

In link-ul atasat de pe Idealista puteti vedea descrierea generala a proprietatii, asa cm a fost publicata de o agentie imobiliara.

Daca doriti insa sa achizitionati apartamentul direct de la proprietar, la un pret cu 14.000 € mai mic va asteptam mesajele pe FB Messenger.

piso de 123 m², Piso en venta en Calle del Capità Baltasar Tristany, 62, Reina Victoria-Miguel Hernández, Elche / Elx, barrio Reina Victoria-Miguel Hernández

05/09/2026

T⁰ ++