Irimia & Partners Agenție de Proprietate Industrială

04/06/2026

Poate un logo stilizat să înlăture similitudinea creată de două litere identice? O decizie recentă a EUIPO sugerează că răspunsul este, în anumite situații, negativ.

În Opoziția nr. B 3 243 655, titularul mărcii franceze AT a obținut respingerea unei cereri de marcă a Uniunii Europene constând într-o reprezentare figurativă stilizată a acelorași litere, depusă pentru o gamă extinsă de produse de îmbrăcăminte și servicii de vânzare cu amănuntul și cu ridicata aferente acestora. Speța este interesantă deoarece privește semne extrem de scurte.

În practica europeană a mărcilor, se consideră în mod constant că diferențele dintre mărcile scurte sunt percepute mai ușor de către consumatori decât în cazul semnelor mai lungi. Din acest motiv, litigiile referitoare la combinații de două litere ridică adesea problema măsurii în care diferențele grafice sunt suficiente pentru a exclude existența unui risc de confuzie.

În cauza de față, EUIPO a apreciat însă că stilizarea semnului contestat nu modifică în mod semnificativ impresia de ansamblu creată de cele două mărci.

Dreptul anterior era reprezentat de marca verbală **AT**, în timp ce semnul contestat reproducea aceeași combinație de litere într-o formă figurativă stilizată. Deși elementele figurative ale semnului au fost considerate distinctive ca atare, EUIPO a reținut că literele AT rămân clar perceptibile și vor fi recunoscute imediat de publicul relevant.

Comparația semnelor a condus la o concluzie interesantă. Din punct de vedere vizual, mărcile au fost considerate similare într-un grad mediu. Din punct de vedere fonetic, acestea au fost apreciate ca fiind identice, întrucât elementele figurative nu influențează pronunțarea semnului. Sub aspect conceptual, niciuna dintre mărci nu transmitea o anumită semnificație pentru publicul francez relevant.

Analiza este cu atât mai relevantă cu cât produsele și serviciile în cauză vizau articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, articole de acoperit capul și o gamă largă de servicii comerciale asociate industriei modei, multe dintre acestea fiind identice. Publicul relevant era format atât din consumatori, cât și din profesioniști, nivelul de atenție fiind considerat mediu.

Factorul care pare să fi avut o importanță decisivă a fost reproducerea integrală a mărcii anterioare ca unic element verbal al semnului contestat. În lipsa unor diferențe conceptuale capabile să distingă mărcile și având în vedere identitatea fonetică a acestora, simpla stilizare nu a fost suficientă pentru a elimina riscul ca publicul să considere că produsele și serviciile provin de la aceeași întreprindere sau de la întreprinderi afiliate economic.

Elementul decisiv în analiza EUIPO nu a fost stilizarea semnului contestat, ci faptul că marca anterioară era reprodusă integral ca unic element verbal al acestuia. Odată ce literele „AT” au fost considerate clar perceptibile de către publicul relevant, capacitatea elementelor figurative de a îndepărta similitudinea dintre semne a devenit considerabil mai limitată.

03/06/2026

Câtă importanță ar trebui acordată unei singure litere atunci când sunt comparate două mărci?

O decizie recentă a EUIPO privind mărcile VERON și VEYRON sugerează că răspunsul depinde, de cele mai multe ori, nu atât de elementul care le diferențiază, cât de impresia de ansamblu pe care mărcile o creează în percepția publicului.

În Opoziția nr. B 3 242 418, Bugatti a obținut respingerea integrală a cererii de marcă a Uniunii Europene VERON pentru o serie de produse din clasa 12, inclusiv vehicule electrice, autoturisme, camioane și diverse componente auto, în temeiul mărcii anterioare VEYRON.

Contextul cauzei este cu atât mai interesant cu cât litigiul privea produse pentru care consumatorii manifestă, în mod obișnuit, un grad ridicat de atenție. EUIPO a recunoscut în mod expres că achiziționarea unui autovehicul presupune o analiză atentă a unor factori precum prețul, caracteristicile tehnice, costurile de întreținere, asigurarea sau prestigiul asociat produsului. Cu toate acestea, această împrejurare nu a influențat concluzia finală.

Pentru efectuarea comparației, EUIPO și-a concentrat analiza asupra publicului vorbitor de limba polonă, pentru care niciunul dintre semne nu avea o semnificație proprie. În consecință, comparația conceptuală a fost considerată neutră, analiza fiind centrată exclusiv pe aspectele vizuale și fonetice ale mărcilor.

EUIPO a reținut că cele două semne coincid în secvența VERON, diferența constând exclusiv în prezența literei „Y” în cadrul mărcii anterioare. În opinia EUIPO, această diferență nu era suficientă pentru a contrabalansa gradul ridicat de suprapunere dintre semne, care au fost apreciate ca fiind foarte similare atât din punct de vedere vizual, cât și fonetic.

Deosebit de interesant este modul în care a fost tratat factorul reprezentat de gradul de atenție al publicului relevant. Decizia confirmă încă o dată că un nivel ridicat de atenție nu este, în sine, decisiv în analiza riscului de confuzie. Chiar și în cazul unor achiziții efectuate cu prudență și după o evaluare atentă, consumatorii se bazează pe amintirea imperfectă a mărcilor și nu pe o comparație directă, simultană, a acestora.

Un alt aspect remarcabil al deciziei este ceea ce EUIPO a ales să nu analizeze. Deși Bugatti a susținut că marca VEYRON beneficiază de un caracter distinctiv sporit ca urmare a utilizării intensive și a reputației de care se bucură, EUIPO a considerat inutilă examinarea probelor depuse în acest sens. Opoziția a fost admisă exclusiv în temeiul identității produselor și al gradului ridicat de similitudine dintre semne.

Decizia EUIPO este interesantă nu atât prin concluzia privind similitudinea mărcilor, cât prin faptul că riscul de confuzie a fost reținut în pofida nivelului ridicat de atenție atribuit cumpărătorilor de autovehicule. Din această perspectivă, hotărârea oferă o nouă indicație asupra ponderii pe care EUIPO continuă să o acorde similitudinii dintre semne chiar și în sectoare economice caracterizate prin decizii de cumpărare informate și atent fundamentate.

02/06/2026

How much weight should be given to a shared name element when assessing trade mark similarity? A recent EUIPO decision provides an interesting answer in the context of the marks MICHELY and MICHELIN.

In Opposition No. B 3 238 695, Michelin successfully opposed the EUTM application MICHELY for a number of Class 20 goods, including furniture and cushions, while the application was allowed to proceed for other products such as beehive components, cable clips and decorative furniture fittings.

The Opposition Division focused its analysis on the perception of the French-speaking public. In its view, both signs would be understood as names derived from the common given name Michel, differentiated only by their respective suffixes. That finding played a significant role in the comparison of the signs.

According to the EUIPO, the marks share the sequence MICHEL-, which constitutes almost the entirety of the contested sign and the substantial part of the earlier mark. The differences created by the endings “-Y” and “-IN” were considered insufficient to outweigh the similarities arising from the common root. The Office therefore found a high degree of visual and phonetic similarity and an average degree of conceptual similarity.

Given the identity or similarity of several of the goods at issue, the Opposition Division concluded that there was a likelihood of confusion for part of the specification and rejected the application accordingly. The decision becomes more nuanced when examining the reputation claim under Article 8(5) EUTMR.

The EUIPO had little difficulty accepting that MICHELIN enjoys an extensive reputation throughout the European Union in relation to tyres and the Michelin Guide. The evidence filed by the opponent included market data, sales figures, advertising materials, industry rankings, press coverage and earlier decisions recognising the reputation of the mark. Yet the reputation claim was unsuccessful in respect of the remaining Class 20 goods.

The Opposition Division considered that products such as artificial honeycombs for beehives, plastic cable clips, coathooks and decorative edging strips occupy commercial spheres that are too far removed from tyres and gastronomic guides. As a result, consumers would be unlikely to establish the requisite link between the contested sign and the reputed earlier mark.

What stands out is the contrast between the two grounds of opposition. The similarity of the signs was sufficient to support a finding of likelihood of confusion where the goods were identical or similar. By contrast, the reputation claim failed because the EUIPO was not persuaded that consumers encountering the remaining goods would make any meaningful association with MICHELIN, notwithstanding the exceptional recognition enjoyed by that brand.

01/06/2026

Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) a respins în integralitate marca figurativă LABUBU, ca urmare a admiterii unei opoziții formulate în temeiul mărcii anterioare figurative BUBU, care acoperă produse din clasele 16, 18, 24, 25 și 28.

La o primă analiză, soluția poate părea surprinzătoare. Mărcile în conflict prezintă elemente figurative distincte, stiluri grafice diferite și transmit impresii vizuale clar diferențiate: una include un element de tip fluture sau fundiță, în timp ce cealaltă evocă un personaj de tip desen animat. Cu toate acestea, EUIPO a apreciat că aceste diferențe nu sunt suficiente pentru a înlătura riscul de confuzie.

Analiza a fost centrată în mod special pe percepția consumatorilor francofoni. Elementul „LA” a fost calificat drept articol hotărât, lipsit de o capacitate distinctivă semnificativă. Odată înlăturat acest element, componenta „BUBU” este integral regăsită în semnul contestat, păstrând un rol distinctiv autonom în cadrul aprecierii globale a mărcii.

Indiferent de complexitatea elementelor grafice adiacente, acestea nu sunt, în mod necesar, de natură să modifice elementul pe care consumatorii îl rețin, îl pronunță sau îl utilizează în practică atunci când fac referire la marcă în activitatea comercială.

Nici diferențele conceptuale nu au fost considerate suficiente pentru a înlătura riscul de confuzie. Deși elementele figurative trimit la concepte diferite, s-a apreciat că similitudinea vizuală și fonetică generată de elementul comun „BUBU” prevalează, în special în contextul identității și similarității produselor vizate.

Un aspect relevant din perspectivă comercială constă în faptul că EUIPO a acceptat în mod expres posibilitatea ca publicul relevant să perceapă semnul LABUBU nu ca pe un indicator autonom al originii comerciale, ci ca pe o variantă, extensie sau sub-brand al mărcii BUBU.

Această abordare reflectă fidel realitatea actuală a arhitecturii de brand, în care consumatorii sunt expuși frecvent la game de produse, colaborări, ediții limitate sau extensii de marcă. În acest context, adăugarea de elemente verbale sau figurative este adesea percepută ca o evoluție a unei mărci existente, mai degrabă decât ca apariția unei noi surse comerciale.

Prin urmare, astfel de cauze nu sunt tranșate exclusiv printr-o comparație vizuală. Problema centrală rămâne dacă semnul ulterior păstrează nucleul distinctiv prin care consumatorii identifică originea comercială a produselor. În plus, este suficient ca riscul de confuzie să existe într-o singură parte a publicului relevant din Uniunea Europeană pentru ca înregistrarea unei mărci a Uniunii să fie refuzată.

Ar fi fost soluția diferită dacă elementul comun ar fi avut un caracter slab distinctiv, descriptiv sau un înțeles conceptual evident? Sau includerea integrală a elementului „BUBU” a fost, în sine, suficientă pentru a determina respingerea, indiferent de diferențele grafice existente?

30/05/2026

In commercial parlance, the terms “trade mark” and “trade name” are often deployed interchangeably, as if the two were merely alternative descriptors for the same legal construct. In fact, the distinction between them is both longstanding and of considerable practical significance.

While the law accommodates the possibility that a single sign may function simultaneously as both, the rights themselves are founded on different statutory regimes, pursue different policy objectives, and carry markedly different legal consequences.

Read more: https://irimia-ip.ro/ip/trademark_v_tradename/

Trade names identify the business entity, while trademarks protect brand identity and commercial origin under intellectual property law.

27/05/2026

Intellectual property has, in recent years, become one of the most significant drivers of value creation in modern business, moving well beyond its traditional role as a purely legal safeguard.

It is increasingly clear that patents, trade marks, copyrights and associated rights are now routinely treated as core financial assets capable of active monetisation. Well-structured licensing arrangements, strategic assignments, and carefully negotiated cross-licensing deals allow rights holders to unlock liquidity, diversify revenue streams and expand into new markets without the capital intensity typically associated with physical expansion.

At the same time, the financialisation of IP brings its own challenges, particularly in relation to valuation, enforceability and risk allocation, all of which require a sophisticated interplay between legal structuring and commercial judgement.

In practice, successful monetisation depends not only on the strength of the underlying rights, but also on the clarity of contractual frameworks and the ability to anticipate how those rights will perform across different jurisdictions and market conditions.

25/05/2026

𝗣𝗿𝗼𝘁𝗲𝗰𝘁𝗶𝗮 𝗱𝗲𝘀𝗲𝗻𝗲𝗹𝗼𝗿 𝘀𝗶 𝗺𝗼𝗱𝗲𝗹𝗲𝗹𝗼𝗿 𝗶𝗻𝗱𝘂𝘀𝘁𝗿𝗶𝗮𝗹𝗲 𝗶𝗻 𝗨𝗻𝗶𝘂𝗻𝗲𝗮 𝗘𝘂𝗿𝗼𝗽𝗲𝗮𝗻𝗮 (𝗘𝗨𝗜𝗣𝗢)

Protecția desenelor și modelelor industriale în Uniunea Europeană a devenit, în mod progresiv, un element central al practicii de proprietate intelectuală, în special în acele sectoare în care valoarea economică a produsului este determinată în mod semnificativ de aspectul său exterior. În asemenea contexte, desenul sau modelul industrial nu mai reprezintă un element accesoriu de design, ci un vector autonom de diferențiere comercială, integrat în mod direct în strategiile de lansare, poziționare și protecție a produselor pe piață.

Regimul unional administrat de Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) oferă un drept unitar de protecție, opozabil în toate statele membre, pe baza unei singure cereri de înregistrare. Importanța practică a acestui sistem nu derivă exclusiv din extinderea sa teritorială, ci din modul în care acesta permite integrarea protecției juridice în ciclurile comerciale ale produselor, cu un grad ridicat de eficiență procedurală și predictibilitate administrativă.

În sensul dreptului Uniunii Europene, desenul sau modelul industrial este definit prin raportare la aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a acestuia, rezultat din caracteristici precum liniile, contururile, forma, textura, materialele sau ornamentația. Protecția este, în mod esențial, una de natură vizuală, fiind exclusă, în principiu, protejarea elementelor pur tehnice sau funcționale, în măsura în care acestea nu sunt inseparabil legate de aspectul exterior.

Distincția dintre funcțional și estetic nu este întotdeauna ușor de realizat în practică. În numeroase industrii, în special în domeniul produselor tehnologice sau industriale, constrângerile funcționale influențează în mod direct forma finală a produsului, ceea ce face ca analiza juridică să depindă în mod semnificativ de gradul de libertate de creație disponibil designerului în sectorul relevant.

Pentru a beneficia de protecție, un desen sau model trebuie să îndeplinească cumulativ două condiții esențiale: noutatea și caracterul individual. Noutatea presupune absența unei divulgări identice anterioare, în timp ce caracterul individual este apreciat prin raportare la impresia globală pe care desenul o produce asupra utilizatorului avizat, comparativ cu desenele sau modelele anterioare.

Noțiunea de utilizator avizat ocupă o poziție intermediară în arhitectura conceptuală a dreptului desenelor și modelelor. Acesta nu este nici consumatorul mediu, nici specialistul tehnic, ci o figură juridică presupusă a avea o anumită familiaritate cu sectorul relevant și cu fondul existent de creații, fiind capabilă să distingă diferențe de natură vizuală într-un mod mai rafinat decât publicul larg.

Practica de înregistrare în fața EUIPO este, în esență, orientată către verificarea condițiilor de formă, fără o examinare substanțială ex ante a îndeplinirii cerințelor de fond privind noutatea sau caracterul individual. Cererile sunt analizate din perspectiva conformității cu cerințele procedurale, precum prezentarea reprezentărilor desenului, identificarea produsului și îndeplinirea condițiilor administrative de depunere.

Această opțiune legislativă reflectă un model de reglementare în care acordarea dreptului este separată de evaluarea sa substanțială inițială. Controlul de fond este, în mod obișnuit, amânat pentru faza contencioasă, fie în cadrul procedurilor de anulare în fața EUIPO, fie în cadrul litigiilor în fața instanțelor naționale competente.

Din această perspectivă, validitatea unui desen sau model înregistrat nu este consacrată în mod definitiv prin simpla acordare a înregistrării, ci rămâne supusă unei posibile reevaluări ulterioare, în funcție de contextul juridic concret.

Dreptul Uniunii Europene consacră un sistem dual de protecție, respectiv protecția prin desen sau model înregistrat și protecția prin desen sau model neînregistrat.

Desenul sau modelul înregistrat conferă titularului un drept exclusiv pe o perioadă inițială de cinci ani, cu posibilitatea reînnoirii succesive până la un maximum de douăzeci și cinci de ani. Acest tip de protecție prezintă un grad ridicat de securitate juridică și este, în practică, instrumentul principal utilizat în tranzacții comerciale, licențieri și strategii de protecție a portofoliilor de proprietate intelectuală.

Desenul sau modelul neînregistrat ia naștere automat prin divulgarea în cadrul Uniunii Europene și este protejat pentru o perioadă limitată de trei ani. Protecția sa este, însă, restrânsă la ipotezele de copiere, ceea ce implică un standard probator mai ridicat în litigii, în special în ceea ce privește dovada actului de reproducere.

Evoluțiile recente ale cadrului normativ au condus la o extindere progresivă a sferei de aplicare a protecției desenelor și modelelor industriale, în special prin adaptarea acestora la realitățile mediului digital. Interfețele grafice, elementele animate, tranzițiile vizuale și alte componente dinamice sunt din ce în ce mai frecvent integrate în sfera protecției, în măsura în care îndeplinesc cerințele legale aplicabile.

Această evoluție reflectă transformarea naturii produselor comerciale, în care interacțiunea utilizatorului este din ce în ce mai frecvent mediată prin elemente vizuale non-statice. În acest context, protecția desenelor și modelelor nu mai este limitată la obiecte fizice, ci se extinde asupra unor structuri vizuale integrate în medii digitale complexe.

Protecția conferită de un desen sau model înregistrat este opozabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene și poate fi valorificată în fața instanțelor specializate desemnate de statele membre. Analiza încălcării se realizează prin raportare la impresia globală produsă asupra utilizatorului avizat, ceea ce presupune o evaluare contextuală și preponderent vizuală.

Instanțele iau în considerare, în mod obișnuit, gradul de libertate al designerului, densitatea fondului anterior relevant și constrângerile funcționale ale produsului. Aceste elemente nu constituie criterii autonome, ci factori de contextualizare a testului principal de impresie globală.

Remediile disponibile includ măsuri de încetare a încălcării, confiscarea și distrugerea produselor contrafăcute, despăgubiri și alte măsuri accesorii. În practică, măsurile provizorii joacă un rol important în sectoarele caracterizate prin cicluri scurte de viață ale produselor, unde întârzierea executării poate diminua substanțial valoarea economică a dreptului.

Protecția desenelor și modelelor industriale nu funcționează în izolare, ci se integrează, în mod frecvent, în portofolii complexe de drepturi de proprietate intelectuală, alături de mărci, drepturi de autor și, după caz, brevete de invenție.

Suprapunerea dintre dreptul desenelor și modelelelor și dreptul de autor este deosebit de relevantă în cazul operelor aplicate și al creațiilor digitale, unde același obiect poate beneficia, în anumite condiții, de protecție cumulativă. De asemenea, protecția ca marcă poate deveni relevantă în situațiile în care forma sau ambalajul dobândesc caracter distinctiv prin utilizare.

Regimul desenelor și modelelor industriale al Uniunii Europene, administrat de EUIPO, reprezintă un mecanism juridic cu funcție duală: pe de o parte, conferă un drept exclusiv de natură patrimonială, iar pe de altă parte, structurează în mod direct modul în care produsele sunt concepute, lansate și protejate pe piață.

Importanța sa nu rezidă exclusiv în cadrul normativ aplicabil, ci în integrarea sa în logica economică a pieței interne, unde protecția juridică a aspectului exterior al produselor devine un element esențial al concurenței comerciale și al strategiei de poziționare pe termen lung.

Pentru mai multe informații accesați linkul următor: https://irimia-ip.ro/ip/euipo-design/

EU industrial design rights under the EUIPO system. Legal protection, enforcement practice and market exclusivity.

22/05/2026

În litigiile privind mărcile, similaritatea este rareori evidentă. Cazurile cu adevărat dificile nu sunt cele în care două mărci sunt identice, ci acelea în care asemănarea se află la granița dintre coincidență și risc de confuzie. Decizia recentă a EUIPO în cauza CARA HOME BY NUSSYY vs. ZARA ilustrează foarte bine această distincție.

La prima vedere, cele două branduri par diferite din punct de vedere comercial. Marca contestată include elemente verbale suplimentare, componente figurative și o prezentare vizuală distinctă. Solicitantul a susținut inclusiv că produsele diferă semnificativ prin stilul de branding, estetică și poziționare pe piață.

Cu toate acestea, analiza EUIPO s-a concentrat pe o întrebare esențială: care este elementul pe care consumatorul îl va reține în mod real?

În acest caz, răspunsul a fost elementul verbal dominant „CARA” și apropierea sa fonetică de „ZARA”, în special în contextul unor produse identice.

Un aspect interesant al deciziei este importanța acordată memoriei imperfecte a consumatorului. Dreptul mărcilor nu pornește de la premisa că publicul analizează mărcile cu atenție sau le compară direct, unul lângă altul. În practică, deciziile de cumpărare sunt luate rapid și se bazează adesea pe impresii generale, sonoritate sau fragmente de memorie păstrate în timp.

Această analiză devine cu atât mai relevantă atunci când produsele sunt identice. Odată stabilită identitatea produselor, diferențele acceptabile dintre mărci devin considerabil mai restrânse.

Decizia evidențiază și un aspect pe care mulți clienți îl consideră contraintuitiv: relevanța limitată a argumentelor privind poziționarea de brand sau identitatea vizuală. Analiza s-a concentrat în principal asupra mărcilor înregistrate, a elementelor dominante și a modului în care acestea sunt percepute de consumatorul mediu.

Protecția unei mărci este determinată în primul rând de întinderea drepturilor conferite de marca înregistrată, nu de modul în care brandul este prezentat la un anumit moment în social media, în magazine sau în campanii de marketing.

În industrii extrem de competitive precum fashion, beauty, home décor sau lifestyle retail, verificarea disponibilității unei mărci nu ar trebui tratată ca un simplu pas formal la finalul procesului de branding. În momentul formulării unei opoziții, investițiile comerciale sunt, de cele mai multe ori, deja semnificative.

Iar uneori, diferența unei singure litere poate fi suficientă pentru apariția unui conflict juridic.

21/05/2026

Decizia EUIPO în cauza DAGYDALI v. DALI (Opoziția nr. B 3 245 877) arată, încă o dată, cât de important rămâne principiul „impresiei de ansamblu” în analiza riscului de confuzie în temeiul articolului 8(1)(b) EUTMR.

Oponentul a invocat mărcile înregistrate anterioare „DALI” și „DALI+” pentru produse de iluminat din Clasa 11 și a formulat opoziție împotriva cererii de înregistrare a mărcii „Dagydali”, care acoperea produse identice sau foarte similare. Opoziția a fost respinsă.

Deși marca contestată reproduce integral marca anterioară „DALI”, EUIPO a considerat că acest aspect nu este suficient pentru a stabili existența unui risc de confuzie. Raționamentul s-a concentrat în principal asupra structurii mărcii privită în ansamblu și, în special, asupra impactului elementului suplimentar „Dagy”, plasat la începutul mărcii.

Decizia este relevantă din două perspective.

În primul rând, EUIPO a reafirmat faptul că publicul acordă, de regulă, o importanță mai mare începutului unei mărci. În practică, acesta continuă să fie unul dintre cei mai influenți factori în analiza vizuală și fonetică.

În al doilea rând, EUIPO a respins încercarea oponentului de a izola elementul „DALI” ca element distinctiv independent în cadrul mărcii „Dagydali”, calificând această abordare drept o disecare artificială a mărcii. Potrivit deciziei, consumatorul mediu este mai degrabă predispus să perceapă „Dagydali” ca pe un termen imaginar unic, și nu ca pe o combinație de elemente separate.

Aici decizia devine cu adevărat relevantă pentru titularii de mărci și practicienii din domeniu.

Simpla incorporare a unei mărci anterioare nu conduce automat la existența unui risc de confuzie, chiar și atunci când produsele sunt identice, iar marca anterioară rămâne clar recognoscibilă în semnul ulterior. Analiza rămâne una contextuală: structura, ritmul, poziționarea elementelor și percepția consumatorului continuă să prevaleze asupra comparațiilor mecanice, făcute literă cu literă.

Cauza ridică și o întrebare mai amplă privind limitele actuale ale protecției conferite mărcilor scurte integrate în expresii mai lungi.

Ar fi fost diferită soluția dacă „DALI” s-ar fi aflat la începutul semnului contestat, și nu la finalul acestuia?